O casă aflată în buricul târgului a fost oferită spre vânzare în timpul unui dialog între un deputat şi un consilier local. Povestea ascunde în spate întâmplări încâlcite chiar de cei care au participat la „operaţiune”. Au fost implicate persoane moarte, care nu au putut vorbi niciodată, şi multă vreme a fost ignorat un bârlădean care s-a aflat în centrul acestei poveşti halucinante. Autorităţile spun că au aflat despre el prea târziu.
Presa anului 2010 relata despre cazul unui bătrân, Gheorghe Bălănuţă, care a fost nevoit să fugă de acasă din cauza unor indivizi ce doreau să-i vândă proprietatea. De frica lor, la cei 82 de ani, omul a stat pe străzi până când a fost internat la un aşezământ social, iar de acolo a fost recuperat de familie. După ce Bălănuţă a dispărut din peisaj, indivizii l-au înlocuit, au întocmit nişte acte false şi au încercat să-i vândă casa consilierului local Gheorghe Radu, cu 155.000 de euro. Tranzacţia a fost întreruptă deoarece acesta din urmă, vecin de multă vreme cu Bălănuţă, a realizat că cei din faţa lui nu prea aveau nimic de-a face cu persoana ştiută de el şi a plecat din notariat, nu înainte de a le anunţa pe rudele lui Bălănuţă. Aceasta este varianta pe scurt a rechizitoriului întocmit la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi. Mai trebuie spus că înainte ca urmărirea penală să fie finalizată, mai exact în decembrie 2009, victima, Gheorghe Bălănuţă, a decedat.
Piesa lipsă din puzzle-ul „Morilor 130”
Pentru această „afacere”, întreruptă practic de potenţialul cumpărător, au fost găsiţi vinovaţi: Maricel Harabagiu – 6 ani de puşcărie, Sorin Balaban – 5 ani, Georgică Virginel Bulete – 5 ani de închisoare şi George Timofte – 3 ani cu suspendare. Toţi sunt acuzaţi de tentativă la înşelăciune deosebit de gravă şi, după caz, de fals în înscrisuri, instigare la această infracţiune şi uz de fals. Ei au trecut deja de două instanţe, acum aflându-se la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin rechizitoriu s-au făcut două declinări: una la Parchetul General pentru deputatul Mihail Boldea şi alta la Serviciul Investigaţii pentru Costică Caranfil, un individ al cărui nume apare doar în acte şi care pare să fie piesa lipsă dintr-un puzzle.
Scrisori din penitenciar
În afară de Timofte, care este liber la acest moment, Sorin Balaban, Georgică Bulete şi Maricel Harabagiu ne-au scris rugându-ne să-i contactăm în penitenciar. Unii sunt la Galaţi, iar alţii la Bacău şi legea este foarte clară – nu putem purta un dialog cu persoanele care nu sunt condamnate definitiv sau mai au şi alte fapte pentru care sunt cercetate sau judecate. Punctul de plecare al acestui material l-au constituit însă un memoriu şi scrisorile lor, trimise pe adresa redacţiei.
Balaban, Bulete şi Harabagiu au decis să rupă tăcerea la mai bine de doi ani de zile de la trimiterea lor în judecată. De ce? Pentru că au sentimentul că tot chinul lor este degeaba. Ei susţin că au dat zeci de declaraţii la Parchetul General, la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi nu s-a întâmplat nimic. Ei afirmă că în dosarul înşelăciunii prin care s-a încercat vânzarea unui imobil, din strada Morilor, cu 155.000 de euro, creierul „afacerii” ar fi fost deputatul Boldea şi nimeni altcineva.
„Suntem victimele sale, prin faptul că Boldea a început cu mine, Bulete Virginel şi Caranfil Costel şi a terminat cu Balaban Sorin şi Timofte George, persoane pe care nu le-am văzut şi nu le-am cunoscut decât în Penitenciarul Galaţi”, ne-a scris Maricel Harabagiu. Toţi trei au punctat acelaşi lucru: se tem de presiunile care se fac asupra instanţelor „când sunt implicate personalităţi de rang înalt”.
Nouă ni s-a scris acum despre ceva ce se ştia de multă vreme
Pe aceeaşi cale, Harabagiu ne-a spus că a făcut cunoscut Parchetului Galaţi că Bălănuţă a fost înlocuit în faţa notarului de Ion Dorobăţ. „În rechizitoriu, anchetatorii şi d-na procuror … au cuprins un alt bătrân şi anume pe Zamfir Vasile, din comuna Suceveni, care era decedat, doar pentru a nu fi audiat”. Într-adevăr, în rechizitoriul din ianuarie 2010 este pomenit acest nume şi se precizează că nu a putut fi audiat niciodată pentru că era decedat la momentul când se desfăşura ancheta. În acest sens, am cerut un răspuns de la Parchet. Ni s-a spus că „aspectele” au fost aduse la cunoştinţa unităţii, dar după ce actul de sesizare fusese întocmit, iar dosarul ajunsese la instanţă. Cu alte cuvinte, procurorii ar fi primit aceste amănunte când nu mai puteau face nimic.
Un pic cam târziu
Din rechizitoriu reiese faptul că, după începerea anchetei, Harabagiu, plecat din ţară, l-a contactat pe un ofiţer, care lucra în dosar, căruia i-a spus despre implicarea lui Boldea. Poliţistul l-a informat că urmărirea penală a fost finalizată şi că a fost trimis în judecată în lipsă. Din hotărârile Tribunalului şi Curţii de Apel Bacău reiese că inculpaţii au avut o atitudine oscilantă, dar că au sfârşit prin a-şi recunoaşte faptele, aspect folosit de Mihail Boldea, cel acuzat în mod direct de Balaban, Harabagiu şi Bulete.
„Ei şi-au recunoscut faptele”
„Cine sunt cei care mă acuză pe mine? Nişte oameni condamnaţi în acest dosar, dar şi în altele. Harabagiu este recidivist, altul este condamnat pentru o altă înşelăciune. Ei au făcut plângeri penale împotriva mea şi nu numai, au făcut plângeri împotriva tuturor. Despre cine vorbim? Să ne uităm în dosar – ei şi-au recunoscut faptele”, ne-a declarat iniţial deputatul Boldea. Ştie ce s-a mai întâmplat în cazul penal care se află la Bucureşti? „Niciodată, nimeni nu m-a chemat nicăieri. Singura care m-aţi deranjat aţi fost dumneavoastră”, a spus Boldea. De la Parchetul General, ca urmare a unor adrese trimise de „Viaţa liberă”, ni s-a răspuns, în decembrie 2011, că dosarul există şi ar fi în curs de soluţionare. Surse din DIICOT, Serviciul Teritorial Galaţi ne-au confirmat că ar exista un astfel de caz şi în urbea noastră.
Adevărul condamnaţilor şi adevărul lui Boldea
Deputatul a vorbit şi despre adevărul său. „Tot acest dosar a fost făcut în campania din 2008. Marele adevăr acesta este. Când i-au ridicat, poliţiştii le-au spus: „Daţi-ni-l pe Boldea şi totul va fi bine. Dintr-un anumit punct de vedere au dreptate să ţipe ăştia. Din punctul meu de vedere Balaban Sorin chiar stă degeaba în puşcărie. Este vorba de un dosar penal în care nu există prejudiciu şi nici parte vătămată”, ne-a spus deputatul. De unde ştie Boldea atâtea amănunte din dosar? Deputatul ne-a spus că Sorin Balaban are soţia angajată la cabinetul său parlamentar, iar avocaţii l-au ţinut la curent cu tot ce s-a întâmplat de-a lungul timpului.
„L-am contactat pe Radu Gheorghe”
Ştie de un anume Ion Dorobăţ? Boldea ne-a precizat că habar nu are cine este, dar a auzit că a fost audiat la Parchetul General. Nici în rechizitoriul de la Galaţi şi nici judecătorii care au intrat în acest dosar nu au aflat cum a ajuns parlamentarul gălăţean să-i ofere casa din buricul Galaţiul consilierului local Gheorghe Radu. Exact asta l-am întrebat pe Mihail Boldea. Costică Caranfil, care-l cunoştea de pe vremea când era avocat, a venit la el cu nişte acte. „Erau alegerile din 2008, când Caranfil, care locuia în colegiul meu, a venit la mine cu nişte acte. A venit la ţintă la mine. Vroia să discut cu Gheorghe Radu, pentru că ştia că suntem prieteni de partid. Ştiam că avusese probleme cu legea, în imobiliare, i-am verificat actele, mi s-au părut în regulă. L-am contactat pe Gheorghe Radu şi i-am spus: este un băiat, care zice că este nepotul vecinului tău, care are acte pe casă. Te interesează? Asta a fost toată discuţia”, a afirmat Boldea.
„Acum casa este a mea”
La notar, a mai susţinut deputatul, Gheorghe Radu ar fi venit şi a spus că nu cumpără decât dacă vine şi bătrânul. „El ştia că bătrânul adevărat revocase procura prin care Bulete vroia să vândă casa, aşa cum ştia că bătrânul nu avea nici un nepot. De aia vă spun că nu există prejudiciu şi nici parte vătămată”, a mai punctat Boldea.
Acest fapt ne-a fost confirmat şi de consilierul local Gheorghe Radu. Contactat telefonic, consilierul a susţinut că imobilul i-a fost oferit spre vânzare de Mihail Boldea. „Acum casa este a mea, am cumpărat-o ulterior, dar atunci nu am făcut tranzacţia pentru că îl ştiam pe bătrân, am fost vecini atâţia ani, normal că îl ştiam şi l-am vrut pe el. Nu m-am constituit parte civilă, pentru că nu am fost prejudiciat. Nu ştiu care este cursul dosarului, dar am dat declaraţii şi nu am altceva de adăugat”, ne-a spus Gheorghe Radu.
Au căutat printre morţi, pe cel ce era printre vii
O simplă recapitulare arată faptul că a existat un bătrân care avea o casă, dorită de nişte indivizi pentru a o vinde în profitul lor. Când s-au trezit descoperiţi, au găsit un înlocuitor care să se dea drept Bălănuţă Gheorghe în faţa unui notar. Cine l-a găsit pe bătrân? Costică Caranfil, acelaşi care a dus apoi actele la Boldea. Cine ne-a spus despre Caranfil? Ion Dorobăţ, pe care l-am găsit la Bârlad, la finele lui noiembrie 2011. Are 77 de ani şi trăieşte cum poate şi pe unde poate. Este un om cât se poate de obişnuit şi, în momentul în care-l vezi, nimic nu anunţă că face parte din povestea halucinantă derulată în Galaţiul lui 2008.
A făcut-o pentru 40 de milioane de lei vechi
Are o pensie de doar 400 de lei, iar casa, la care figurează că ar locui, este o dărăpănătură. Acesta este motivul pentru care stă în chirie. L-am găsit la Poliţie şi după ce am vorbit cu el, ne-a rugat să-l ducem la gară, acolo unde-şi face veacul. Trăieşte la limita sărăciei şi asta l-a şi făcut să accepte cu uşurinţă propunerea lui Costel Caranfil, fratele vitreg al lui Ion Lupu. „Îi ţigan, stă pe la Obor aici la noi (în Bârlad, n.a.). Fratele lui vitreg, care stă la Galaţi, m-o întrebat: „Vrei să mergi la Galaţi? Da, i-am spus şi m-o luat cu maşina. Era prin august. Caranfil… Caranfil … Costel, ăsta este cel care m-o luat la Galaţi”, ne-a povestit Ion Dorobăţ, scotocindu-şi prin minte.
„Cine ştie ce-o să mă aştepte acum?”
Omul a recunoscut cinstit că a fost angrenat într-o faptă despre care ştie că nu a fost curată. De ce a făcut-o? Pentru 40 de milioane de lei vechi, pe care i-a pus la bancă, şi din care a scos puţin câte puţin până nu i-a mai rămas nimic. Ce a făcut? A semnat nişte acte în faţa unui bărbat, prezentându-se ca fiind un anume Bălănuţă. I s-a cerut vreun act? Nu, pentru că totul era aranjat în aşa fel încât el doar să semneze. Sunt cuvinte pe care le-a spus şi în faţa anchetatorilor de la Bucureşti. În timp ce vorbeam cu el, ochii lui nu m-au privit decât în clipa în care s-a întrebat retoric: „Cine ştie ce-o să mă aştepte acum? O să intru şi eu. Calculatoarele astea cam ştie tot. Cred că o să mă internez”. O spune cu voce tare, vorbind însă cu el însuşi. Este conştient că nimic bun nu se va ivi pentru el. L-a chemat cineva în ultimii trei ani pentru vreo anchetă penală? „Nu, până în noiembrie 2011, când mascaţii au năvălit şi l-au dus la Bucureşti, la Parchetul General”. În ce calitate? De învinuit. Rămâne de văzut dacă Parchetul General a pornit tăvălugul peste cei care au luat parte la această poveste cu iz penal, mai ales că acum omul care s-a aflat în centrul afacerii şi pe spatele căruia s-au făcut nişte acte false, anulate de instanţă, a vorbit. Şi nu doar cu noi…
Reţetă penală / Cum să vinzi o casă care nu-ţi aparţine
Gheorghe Bălănuţă a fost victima perfectă. Singur, în vârstă, mai puţin vizitat de rude din cauza felului său de a fi, Bălănuţă a fost imediat „atacat” de cei care stăteau la pândă. Aceştia i-au intrat pe sub piele, câştigându-i încrederea, chiar dacă nu pentru mult timp. Când a început să-i suspecteze de lucruri necurate, bătrânul s-a îndepărtat de ei, cerându-şi înapoi actele casei, dar şi pe cele de identitate. Nu a scăpat însă de „vizite”, în urma cărora i-au dispărut actele din casă. Fiul său i-a scos un alt buletin, neştiind ce se întâmplase de fapt cu documentele „pierdute”. Cu toate hârtiile necesare, băieţii l-au substituit pe Bălănuţă cu un alt bătrân, care a declarat că doreşte să vândă casa. Pe baza acestei procuri s-a încercat vânzarea imobilului din strada Morilor. Norocul lui Bălănuţă a fost chiar cumpărătorul, care era vecin cu el şi îl cunoştea. El a fost cel care i-a spus fiului bătrânului ce se întâmplase la biroul notarial, unde a refuzat să facă tranzacţia pe motiv că adevăratul proprietar nu era prezent. Chiar dacă încercarea de substituire a bătrânului a mers mai departe, tranzacţia originală s-a „blocat”. Dar asta numai printr-o întâmplare norocoasă, situaţie destul de puţin întâlnită în realitate. În cele mai multe dintre cazuri, tranzacţia ar fi fost o reuşită, iar un om ar fi rămas fără casă, în timp ce alţii s-ar fi îmbogăţit vânzând ceva ce nu le-a aparţinut niciodată. Iar şansele de a fi demascaţi ar fi fost infime din cauza vârstei înaintate a victimelor pe care şi le aleg.
S-a introdus răspunderea notarului
În Codul civil, modificat la finele anului trecut, s-au introdus o serie de lucruri care schimbă un pic faţa problemei. Astfel, potrivit articolului 1258 din Cod, orice parte care încheie în faţa unui notar un contract, care ulterior se dovedeşte că nu este în regulă, poate cere instanţei să constate nulitatea acestuia din culpa notarului. După ce este îndeplinită această formalitate, partea vătămată poate să-i ceară daune notarului. Nu este foarte mult, dar nici foarte puţin, atâta vreme cât i se oferă omului o portiţă de salvare, iar notarului posibilitatea să se gândească de două ori înainte de a autentifica actele. Practic, în cazul de faţă, avem nişte documente anulate de instanţă, dar nu avem o parte prejudiciată care să facă o astfel de acţiune.
Spuneţi-ne povestea dumneavostră!
Materialul de faţă a plecat de la memoriile unor oameni care nu susţin că ar fi nevinovaţi, ci doar că vor să plătească pentru ceea ce au făcut, nu şi pentru fapte ce nu le aparţin. Articolul se bazează pe un rechizitoriu, pe decizii judecătoreşti şi pe acte în care apar toate numele menţionate. Dacă mai există gălăţeni care au astfel de istorii penale şi sunt dispuşi să ni le împărtăşească îi invităm la redacţie. Şi asta pentru că suntem convinşi că „Morilor 130” nu este un caz singular.
