Turnătorie inutilă în dosarul "Aviasan" / DNA cere pedeapsa maximă pentru Mihail Boldea
Foto: Foto: Bogdan Codrescu

Turnătorie inutilă în dosarul "Aviasan" / DNA cere pedeapsa maximă pentru Mihail Boldea
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Chiar dacă a făcut un denunţ pe 50 de pagini şi a dat nu mai puţin de 30 de nume ale persoanelor implicate în afacerea "Aviasan", DNA îi refuză lui Boldea posibilitatea de a i se înjumătăţi condamnarea * În descâlcirea iţelor, procurorii au apelat la sute de acte şi mărturii, strânse în 26 de volume


"Aviasan" a fost o afacere concertată, iniţiată la începutul anilor 2000 şi finalizată în 2007, când terenul a fost luat din proprietatea statului de o mână de oameni care s-au constituit într-o asociaţie criminală pentru o afacere din care au scos circa 22 de milioane de euro, sumă cu care au şi prejudiciat statul român. Acestea sunt afirmaţiile procurorilor gălăţeni ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), care într-un rechizitoriu de 443 de pagini au explicat mecanismul prin care au fost dobândite cele aproximativ 40 de hectare de teren, care la începutul anilor '60 erau aerodrom utilitar şi păşune pentru locuitorii comunei Vânători.

Pentru a ajunge la rezultatul contestat astăzi de mulţi, DNA a pus în spatele rechizitoriului teancuri de acte, declaraţii, decizii judecătoreşti, plângeri penale, sesizări făcute la diverse instituţii de către persoane publice, dar şi denunţuri ale unor persoane care acum sunt închise pentru diverse „afaceri penale” şi care au intrat în contact cu Mihail Boldea, cel despre care se spune că a făcut falsurile ce au stat la baza afacerii "Aviasan". Probele pe care se bazează procurorii au fost nominalizate pe 18 pagini din rechizitoriu şi se află în cele 25 de volume, care însumează fiecare 400-600 de file. În zecile de volume au fost depuse sute de înscrisuri şi nu mai puţin de 85 de declaraţii de martori: ale experţilor cadastrali, ale inculpaţilor, ale avocaţilor, ale celor care, în acte, ar fi cumpărat terenuri, ale judecătorilor, procurorilor şi poliţiştilor. Toate acestea demonstrează că ancheta s-a făcut urmărind pas cu pas traseul actelor.

Anchetatorii au demonstrat cu documente că terenurile au fost dintotdeauna ale statului şi nu au ieşit nicio clipă din proprietatea acestuia, aducând ca probă esenţială falsul care a stat la temelia deciziei judecătoarei Stela Ivan. În logica juridică, dar şi în cea a bunului simţ, când un întreg eşafodaj este construit pe ceva ce se dovedeşte a fi fals, totul se prăbuşeşte, situaţia revenind la cea iniţială. Magistraţii înşişi au dat declaraţii în acest dosar, precizând că au aflat de furt şi de fals chiar în sălile de judecată, motiv pentru care au şi ţinut să informeze Parchetul, este adevărat, cu o întârziere de câteva luni. Boldea însuşi recunoaşte ce a făcut, cum a făcut şi la cererea cui a trecut graniţa dintre legal şi ilegal. Sigur, în cazul său trebuie să ne păstrăm rezerva, aşa cum au făcut-o şi procurorii DNA.

Deşi a făcut un denunţ, în care pe 50 de pagini a dat numele a nu mai puţin de 30 de persoane ce au contribuit la iniţierea şi finalizarea afacerii "Aviasan”, procurorii DNA refuză să-l facă beneficiarul legii prin care lui Boldea i se poate reduce la jumătate condamnarea. Procurorii au scris negru pe alb că inculpatul Boldea a denunţat, dar a spus doar aspectele care îl puneau pe el într-o lumină bună. Mai mult decât atât, denunţul a venit după ce DNA stabilise cu certitudine traseul actelor şi numele celor care s-au ocupat de această afacere cu iz penal. Procurorii arată în rechizitoriu că Boldea nu a dat nici un nume în plus faţă de ce cunoşteau ei din timpul anchetei începute în 2008, după ce în dosar Parchetul Curţii dăduse neîncepere a urmăririi penale. „În atare condiţii, se poate aprecia că denunţul formulat nu corespunde în totalitate realităţii, acesta a fost formulat după ce învinuitului i s-a adus la cunoştinţă învinuirea, iar organele de urmărire penală cunoşteau deja faptele comise, ca şi identitatea şi contribuţia făptuitorilor, sens în care au administrat probe la dosar. Ca atare, denunţul învinuitului nu a fost de natură să faciliteze identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au comis astfel de infracţiuni şi, drept urmare, nu i se pot aplica dispoziţiile art.19 din OUG nr.43/2002 privind beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”, arată în rechizitoriu procurorii gălăţeni ai DNA.

Citit 21198 ori Ultima modificare Luni, 11 Noiembrie 2013 15:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.