* Electrica a umflat facturile la energie cu peste 50 milioane de lei prin aplicarea "modelului Enel", al dublei taxări a certificatelor verzi! * Şi în prezent, aproape 10 la sută din banii gălăţenilor daţi pe energie merg în buzunarele companiilor care fac "investiţii ecologice" * Suntem cei mai săraci din Europa, dar am oferit cele mai generoase scheme de sprijin pentru energia „verde” * Culmea generozităţii: am ajuns să subvenţionăm energia consumată în ţările mai dezvoltate!
Scandalul mitei de la Enel, privind dubla facturare a certificatelor verzi din facturile la energie, a dus la dezvăluirea faptului că acesta este doar „vârful aisbergului” într-o afacere în care, cu acordul tacit al statului, populaţia a fost pur şi simplu jefuită pe faţă.
Sub presiunea evenimentelor, ANRE a fost nevoită să facă public faptul că, timp de luni de zile, toţi marii furnizorii de energie au aplicat sistemul dublei facturări a cotelor de certificate verzi. Dar dincolo de asta, cetăţeni au ajuns să subvenţioneze din banii lor afacerile de miliarde ale companiilor energetice, iar din „generozitatea” autorităţilor să achite, în fapt, facturile la energie din ţările europene dezvoltate!
Cum s-a ajuns la facturi abuzive
Cum a fost posibilă o asemenea „eroare”, precum cea a dublei taxări a certificatelor verzi? Ei bine, pentru a mări transparenţa în taxarea consumatorilor, cu începere de la 1 octombrie 2012, companiile de electricitate au avut obligaţia de a evidenţia separat în facturile clienţilor sumele de plată corespunzătoare certificatelor verzi, menite să sprijine dezvoltarea sectorului energiei regenerabile (sistemele eoliene, sistemele fotovoltaice etc.).
Odată cu facturarea separată a certificatelor verzi, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energie (ANRE) avea, la rândul ei, datoria de a reduce corespunzător tariful reglementat de furnizare a electricităţii, tocmai pentru a nu apărea situaţia de facturare dublă. Autorităţile nu şi-au făcut datoria, iar furnizorii de energie, dintr-o „eroare de interpretare a legii”, au continuat să factureze costul cu certificatele verzi de două ori, odată prin includerea acestor costuri în tariful reglementat de ANRE şi a doua oară prin facturarea separată a costului cu certificatele verzi, pentru perioada septembrie 2012 - iulie 2013.
Şi mai bizar este că, după ce au descoperit „eroarea” de calcul, nici ANRE, nici furnizorii de electricitate nu au făcut-o publică. Ba s-a ajuns la o întreagă târguială pe cheltuiala populaţiei. Iniţial, ANRE a stabilit reducerea tarifelor cu câte 6 la sută la consumatorii finali, dar companiile au solicitat un procent mai mic, pentru a nu risca să intre în insolvenţă, fiind vorba de sume uriaşe. Potrivit DNA, aici a intervenit vicepreşedintele ANRE, Sorin Dumbrăveanu, care ar fi primit mită de la Enel şi astfel ar fi contribuit la reducerea sancţiunii de la 6 la sută la 1,3 la sută.
Facturile gălăţenilor, întoarse ca la (Electrica) Ploieşti
Acum, când pe fondul anchetei DNA toată tărăşenia cu dubla facturare a certificatelor verzi a ieşit la suprafaţă, autorităţile şi companiile sunt chemate să dea explicaţii, dar şi unele, şi altele sunt destul de zgârcite în a oferi informaţii.
În ceea ce priveşte facturile gălăţenilor, emise de Electrica, am încercat să obţinem informaţii despre sumele încasate suplimentar, numărul de clienţi prejudiciaţi şi măsurile de compensare a acestora de la Agenţia de Furnizare a Energiei Electrice (AFFE) Galaţi. De aici am fost însă direcţionaţi spre Sucursala de Furnizare a Energiei Electrice (SFEE) Muntenia Nord - Ploieşti, unde cererea noastră de informaţii a fost înregistrată, dar de unde până în prezent nu ni s-a dat nici un răspuns.
Elemente despre încasările suplimentare realizate de compania de stat Electrica am găsit, totuşi, în prospectul ofertei publice iniţiate pentru listarea la bursă a companiei, ofertă ce intră în vigoare chiar astăzi. În documentul respectiv, compania de stat Electrica admite faptul că a încasat suplimentar de la clienţi, printre aceştia numărându-se şi gălăţenii, sume de ordinul zecilor de milioane de lei, ca urmare a faptului că a facturat de două ori costul cu certificatele verzi. "ANRE a decis ca aceste venituri suplimentare sa fie returnate consumatorilor prin reducerea tarifelor de furnizare, de-a lungul timpului. Conducerea (Electrica - n.r.) consideră că suma suplimentară încasată şi, respectiv, expunerea totală, este de aproximativ 50 milioane lei", se arată în prospectul ofertei publice iniţiale pentru listare la bursă a Electrica.
Potrivit Electrica, reducerea cu 1,3 la sută a tarifelor, operată în iulie 2013, ar fi determinat „economii la nivelul consumatorilor Electrica Furnizare de aproximativ 20 milioane de lei". În acelaşi timp, compania simte că lucrurile nu se vor opri aici. "Electrica Furnizare se aşteaptă la reduceri ale tarifelor de furnizare aferente perioadei de reglementare care va începe în iulie 2014, cu scopul de a despăgubi consumatorii pentru costurile suplimentare suportate", se arată în prospect.
Cum s-a umflat profitul
Electrica a furnizat anul trecut 9,7 TWh de electricitate, echivalentul a 22,1 la sută din energia furnizată în România. Compania de stat are 3,56 milioane de consumatori finali, printre care şi cei din judeţul Galaţi. Ca să ne facem o idee cam cu cât s-au încărcat facturile, e suficient să amintim aici că Electrica a înregistrat în primul trimestru un profit net consolidat, excluzând participaţiile minoritare, de 60 milioane de lei, adică cu doar 10 milioane de lei mai mult decât sumele abuziv încasate de clienţi prin dubla taxare a certificatelor verzi!
Cât ne costă acum "energia verde"
Pentru a înţelege mai exact cât ne costă acum „energia verde” vom lua ca exemplu o factură oarecare emisă în Galaţi de Electrica Furnizare. Astfel, la nivelul gospodăriei la care ne-am oprit s-a calculat, la un consum de 165 KWh, pentru perioada de facturare 22 aprilie - 19 mai, suma de 111,7 lei. Din această sumă, 7,33 lei reprezintă costurile certificatelor verzi (0,03934 lei/kWh fără TVA pentru energia consumată în aprilie şi 0,03423 lei/kWh fără TVA pentru energia consumată în mai - n.r.). De asemenea, gălăţeanul nostru trebuie să mai achite încă 3.02 lei reprezentând „contribuţia cogenerare înaltă eficienţă” (0,01838 lei/kWh fără TVA - n.r.), în fapt încă o sumă care ascunde o schemă „verde” de sprijin pe banii cetăţenilor pentru producătorii de energie. Prin urmare, din factura de 111,7 lei, gălăţeanul nostru trebuie să achite 10,35 lei, adică aproape 10 la sută din factură, pentru a acoperi o controversată politică „verde” în domeniul energiei.
Nu mai avem loc de atâtea eoliene
Afacerile sprijinite cu certificatele verzi au devenit atât de bănoase, încât proiectele vizând energia regenerabilă au explodat în ultimii ani. Asta pentru că, deşi suntem cei mai săraci din UE, am ajuns să le oferim investitorilor în energia verde cele mai ridicate niveluri ale subvenţiilor! De exemplu, dacă cuantumul mediu pentru fiecare MWh pentru energia eoliană este, la nivel european, de 100 la sută, noi am mers până la 224 la sută! Pentru energia solară, nivelul este de-a dreptul colosal: 657 la sută! Aşa a ajuns Galaţiul să aibă „păduri” de sute de eoliene în parcurile de Scânteieşti, Smulţi, Vârlezi, Cudalbi, Schela etc. Ba, a apărut chiar şi un parc fotovoltaic, la Scânteieşti. La nivel naţional, prin suprasubvenţionarea energiei regenerabile, România a ajuns să aibă 4.400 MW instalaţi în surse regenerabile! Mai mult, la Transelectrica sunt cereri de racordare pentru proiecte de încă 30.000 MW, în condiţiile în care tot sistemul energetic actual al României „înghite” mai puţin de 20.000 MW! Mergem însă mai departe, mai verzi cu fiecare factură care ne goleşte buzunarele.
Ce sunt certificatele verzi
Ecologişti pe buzunarul nostru
Certificatele verzi sunt acordate producătorilor de energie verde, care apoi le vând furnizorilor, care sunt obligaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie (ANRE) să le cumpere. De exemplu, Electrica Furnizare, de care ţine Galaţiul, are în 2014 o cotă obligatorie de 0,237 certificate verzi per 1 MWh. Furnizorii de energie transferă apoi costul cu certificatele verzi către clienţii lor, care în final sunt cei care plătesc ajutorul de stat acordat de Guvern energiei verzi. România sprijină energia regenerabilă pentru că şi-a asumat acest lucru faţă de Comisia Europeană, în cadrul politicilor de protecţie a mediului. Potrivit acestui angajament, fiecare ţară UE trebuie să atingă anual, până în 2020, o anumită cotă de energie din surse regenerabile în consumul total. România a atins şi chiar a depăşit demult cota propusă, în special graţie excesului de zel în sprijinirea energiei verzi, iar pe de altă parte ca urmare a procesului de dezindustrializare.
Afacere de 10 miliarde de euro
Noi producem energie verde, alţii o consumă
Una peste alta, schema de sprijin prin certificatele verzi este la nivelul României de 10 miliarde de euro. Paradoxal, nici energia, nici banii nu prea rămân în ţară. Subvenţiile mari au dus la producerea de energie ieftină, numai bună de trimis la export în ţările cu tarife mai mari. Astfel, practic, românii au ajuns să subvenţioneze din propriul buzunar consumul de energie din ţările cu economii mai dezvoltate! Mai mult, în timp ce banii pentru achiziţia de echipamente gen eoliene sau panouri fotovoltaice pleacă din ţară, acestea fiind importate, costurile la energie majorate prin certificatele verzi riscă să îngroape ca nivel de competitivitate întreprinderile precum ArcelorMittal. Asta în condiţiile în care sectorul energiei eoliene sau fotovoltaice necesită un număr extrem de mic de angajaţi.
Autorităţile încearcă să dreagă busuiocul, chiar săptămâna trecută fiind discutat, după cum v-am relatat deja în paginile ziarului nostru, un proiect prin care marile întreprinderi, pentru a preveni delocalizarea şi pierderea unor locuri de muncă, vor fi scutite cu până la 85 la sută din plata certificatelor verzi. Ce înseamnă asta? Cum companiile care au investit în energii regenerabile nu vor fi dispuse să renunţe proporţional la cota de certificate verzi, diferenţa de costuri s-ar putea să se regăsească tot la nivelul întregii populaţii.
Spre deosebire de România, state precum Germania au încercat, pe de o parte, să sprijine întreprinderile care construiesc centralele eoliene, de exemplu prin subvenţionarea unor programe de cercetare. În al doilea rând, dezvoltarea parcurilor eoliene se bazează pe tarifele de acces în reţeaua energetică naţională şi nu pe certificate verzi. Şi alte ţări au urmărit atent dezvoltarea sectorului energiei regenerabile, sistemul de subvenţionare fiind fixat la un nivel care să nu pericliteze activitatea celorlalte ramuri economice.
