Nimeni nu scapă de iubirea cestei doamne (II)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Uite, pun plicul între mine şi orizont, şi mă uit în zare! şi, uite, zăresc ceva, ca un abur, în plic! ceva scris! sau ceva ca un scris! nu înţeleg ce scrie acolo! nu pot descifra, mai ales că mi-am pierdut dioptriile prin râpa cea unică şi mare, şi prin cârciumile cele multe şi mici!...dar am emoţii! însă, destul de ciudat, pe hârtia plicului nu văd nici o amprentă, nici o urmă de ea! şi, din câte aud de la alţii şi din câte văd în cărţi, această doamnă nu se poartă cu mănuşi! atunci, de ce nu (se) văd semne, urme, dâre? nu-i mai bine să deschid plicul şi să citesc, poate găsesc, astfel, răspuns la întrebări?...Uite, deschid plicul, îndrept fila, o apropii de lungul nasului şi încerc să încep să citesc! însă, încă nu ştiu şi nici măcar nu pot presupune de ce, mi se împăienjenesc traiectoriile luminii dintre retină şi hârtie!...Uite, tocmai trece vecinul cu căldarea dinspre fântână, tocmai mă salută şi tocmai mă iscodeşte cu ochii, ca şi cum pricepe despre ce-i vorba în starea asta a mea! mă şterg pe cuibarele ochilor, dar tot nu reuşesc să încep lectura! vecinul mă roagă să citească el, fiindcă el a avut grijă să-mi adune dioptriile din urmă şi, iată, îmi spune că sunt foarte bune, că vede cu ele chiar şi printre rândurile pe care doamna Lui le-a aşezat cum numai plugul, primăvara sau toamna, ştie să le aştearnă peste seminţe! peste idei, vreau să zic!...Uite...ce frumos şi interesant citeşte vecinul: "vă rugăm să urcaţi în vagoane!/ îmbrăţişaţi-vă pentru ultima oară!/ schimbaţi între voi poezii şi bomboane!/ fumaţi împreună aceeaşi ţigară!// daţi plânsuri albastre părerii de bine/ şi câte-un surâs de amar şi regret!/ nu ştiţi cine pleacă sau cine rămâne,/ dar vreţi să se-ntâmple târziu şi încet!// rostiţi-vă, tandri, ultima vorbă!/ ea vă smulge uitării, aripilor frânte!/ lăsaţi o batistă la garderobă:/ e sigur că lebăda vine să cânte!// şi daţi-vă timp înapoi o secundă!/ strângeţi-vă mâna, cu floare cu tot!/ fumaţi împreună ţigara măruntă!/ zvârliţi pe fereastră atacul de cord!// vă rog, mai ales, tăceţi laolaltă!/ bucuria încape-ntr-un singur transport!.../ o veste nemernică trece prin haltă:/ omul cu scândura verde...e mort!//...schimbaţi între voi poezii şi bomboane!/ visaţi că vă puneţi  scrisorile-n foc!/ vă rugăm să coborâţi din vagoane!/ trenul acesta rămâne pe loc!"...Uite, încet, din ce în ce mai încet, vecinul citeşte şi şapte cuvinte care ţin loc de semnătură: "nimeni nu scapă de iubirea acestei doamne"!...Sigur că da! mă îndrăgostesc lulea! e mai bine aşa, decât cu forţa, nu?

Citit 2174 ori Ultima modificare Vineri, 19 Decembrie 2014 15:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.