Roxana Artene Penciu

Roxana Artene Penciu


După ce a studiat patru ani de Biochimie la Oxford (licenţă şi masterat) gălăţeanul Andrei Florea, fost absolvent de CNVA, a primit finanţare pentru o cercetare care se va materializa în lucrarea sa de doctorat, în domeniul farmaceutic, cel în care a ales să facă o carieră.

După ce a dat trei interviuri, Andrei Florea a fost acceptat să se alăture grupului profesorului Tom Brown, membru al Academiei Britanice, care e specializat în cercetarea pe acizii nucleici şi terapii biologice având la bază acizii nucleici şi derivaţii lor, unele dintre cele mai avansate metode chiar şi în vindecarea cancerului.

"Aceste terapii au apărut din nevoia industriei farmaceutice de a produce terapii biologice mai sigure decât cele pe bază de anticorpi. Asta se datorează în primul rând faptului că anticorpii pot fi recunoscuţi ca şi corpi străini antigenici de către sistemul imunitar, declanşându-se astfel un răspuns inflamator periculos sănătăţii pacientului. Acizii nucleici nu sunt recunoscuţi de sistemul imunitar, permiţând astfel generarea de molecule care sunt “invizibile” pentru sistemele de detecţie ale sistemului imunitar. Acestea acţionează similar cu anticorpii. Aceste avantaje au îndreptat atenţia grupului de cercetare în care mă aflu spre a genera terapii pe baza de acizi nucleici aplicabile în metastaza cancerului. Deşi astfel de terapii se află încă în faşă, prevăd un trend ascendent al interesului companiilor farmaceutice pentru această alternativă", ne lămureşte tânărul cercetător.

Finanţarea ţine trei ani şi, pe lângă partea de cercetare, Andrei va lucra şi într-o companie producătoare de produşi pe bază de acizi nucleici, fondată de îndrumătorul său de doctorat.

"Acest tip de doctorat cu experienţă în industrie mă atrage pentru că îţi oferă o perspectivă clară atât în cercetarea academică, dar şi pe partea de producţie în industrie, pentru a-ţi face mai uşoară alegerea în carieră. Mi-ar plăcea să lucrez în industria farmaceutică. Nu sunt tentat să rămân în academie sau în cercetare, deoarece sunt foarte multe oportunităţi în industria farmaceutică, unde ai satisfacţia să vezi şi că ai făcut ceva palpabil. După terminarea doctoratului, îmi doresc să mă întorc în Brazilia, pentru o perioadă. Aici am fost astă-vară într-un stagiu de practică, în care am cercetat potenţialul farmaceutic al extractelor din veninurile de păianjeni tropicali, şerpi şi scorpioni", mai povesteşte doctorandul de la Oxford.

Stagiile de practică, importante în drumul către doctorat


Studenţii de  la Oxford nu au linişte nici măcar în vacanţe, alegând să participe la tot felul de stagii de practică, care contează ca experienţă acumulată, necesară pentru a obţine finanţări legate de cercetarea pe parcursul carierei. În primul an, Andrei Florea a predat în România biologie la o şcoală de vară în limba engleză. În următorii doi ani, a făcut cercetare într-un grup care studia probleme ale imunităţii, fapt care i-a deschis posibilitatea să facă masterat în biologie structurală, tema sa fiind caracterizarea unei proteine din virusul gripal AH1N1, responsabil pentru criza pandemică la nivel global a gripei porcine din 2009. La sfârşitul anului patru, după ce fusese deja admis la doctorat, a fost invitat într-un program de cercetare din Sao Paulo, Brazilia, care testa potenţialul farmaceutic al extractelor din veninurile de păianjeni tropicali, şerpi şi scorpioni.

"Facilităţile de cercetare erau comparabile cu ce există la Oxford, datorită unor giganţi farmaceutici în Instituto Butantan, prima instituţie, care are tradiţie în producerea de antivenin. Cercetarea mea a fost pe veninuri cu rol anticoagulant, deoarece s-a observat recent că acestea pot fi utilizate pentru îmbunătăţirea cicatrizării şi vindecării rănilor şi traumatismelor. GlaxoSmithKline investeşte major în proiectele de cercetarea ale institutului în această direcţie, creând o linie de testare de compuşi cu potenţial terapeutic în boli hematologice. Eu personal, am făcut parte din echipa care testa astfel de compuşi pe rozătoare şi cabaline şi am publicat şi un studiu", spune Andrei Florea.

La Oxford se învaţă tot


Andrei Florea povesteşte că a fost şocat, în primii ani de studenţie, de sistemul de la Oxford, mai ales pentru cineva venit din România. "Dacă în liceu ţi se cerea "învaţă de aici până aici şi în felul ăsta ţi-ai făcut treaba", la Oxford lucrurile stau cu totul altfel. Procesul de învăţare începe cu o căutare activă de informaţie de ultimă oră. Pentru că nu există un curriculum de materie fixat, capitolele sunt examinate din prisma întregii cantităţi de informaţie publicată existentă în lume pe acel subiect, până la momentul examinării. Lucrul acesta a fost foarte util, întrucât biochimia e un domeniu de cercetare foarte nou, unde concepţiile se schimbă destul de des. Din acest motiv, este aşteptat de la un biochimist bun să fie la curent cu toate progresele ştiinţifice din domeniul său de activitate. Pentru note mari, universitatea cere un nou unghi de abordare a domeniului, din prisma materialelor noi publicate în zona de interes", ne lămureşte tânărul.

La Oxford sunt doar două sesiuni intense de examen, una la sfârşitul anului întâi, menită să testeze adaptarea şi nivelul noului student, alta la sfârşitul anului al treilea, care se poate descrie ca o perioadă foarte intensă, 18 ore de examen în şase zile consecutive, din materia celor doi ani. "Se testează capacitatea unui student de a face conexiuni şi de a aborda subiectele într-o manieră interdisciplinară", ne lămureşte Andrei Florea.

Dansator de salsa şi barman


Deşi programul unui student la Oxford este foarte încărcat, faptul ca majoritatea muncii se face acasă şi nu în sala de curs oferă posibilitatea ca tânărul să se ocupe  şi de viaţa personală: "Am învăţat să dansez salsa în stil cubanez şi fac parte din echipa universităţii de salsa. Cât am fost student la licenţă şi master, m-am oferit să lucrez la barul colegiului. Aşa am cunoscut noi oameni interesanţi şi am susţinut conversaţii şi debate-uri fascinante, atât cu studenţii, cât şi cu profesorii din colegiu care veneau la bar. Aceasta socializare între studenţi şi profesori în afara cursurilor am simţit-o mai ales după începerea studiilor doctorale la Colegiul St. Cross, unde studenţii şi profesorii au acelaşi statut, ceea ce înseamnă că la cină mesele nu mai sunt separate".

Un recital extraordinar etno-jazz, cu Vali Boghean Band, alcătuit din binecunoscuţii artişti plini de virtuozitate din Republica Moldova,  va  avea loc duminică, 26 martie, începând cu ora 19,00,  pe scena Teatrului Muzical.

Valentin Boghean este cel de-al paisprezecelea copil în familia sa. După cum mărturisea muzicianul într-un interviu, „cei din familia Boghean sunt născuţi cu muzica în sânge", mama şi tata cântă, iar şapte dintre copiii familiei sunt muzicieni profesionişti. Vali, deşi a absolvit doar Şcoala de muzică de la Corneşti, Ungheni, clasa trompetă, a „învăţat la facultăţi" împreună cu fraţii şi surorile sale, cizelându-şi talentul şi „îmblânzind cu dragoste" numeroase instrumente.

A cântat împreună cu formaţia fraţilor săi  - "Aghelia", apoi cu „Panoramic", în 1995, iar în 1998, devine membru al formaţiei de jazz-rock „X-band". Din anul 2002, este membru al formaţiilor „Trigon", „Transbalkanica", „The Shin", „Boghean&Band".

Participă la numeroase concursuri şi festivaluri, alegându-se cu locuri de frunte, iar din 2010 şi-a început cariera solo. Primul său album solo -  „Doar ea" -  îl lansează în anul 2011.

"Vali Boghean Band” are în componenţa sa cei mai virtuoşi instrumentişti din Chişinău, şcoliţi în străinătate, care reuşesc să respire sincron şi să dezlănţuie sălii întregi de spectatori care pleacă acasă mai buni. Vor cânta la Galaţi, alături de Boghean, Valeriu Caşcaval – ţambal, Radu Tălămbuţă – vioară, Bogdan Ţurcan – nai, Alexandru Daraban – chitară, Valentina Schirca – clape, Gheorghe Postoroncă – chitară bass, Gari Tverdohleb – tobe.

Valeriu Caşcaval este artistul care cântă "Moonlight Sonata" cu două beţe. A urmat şcoala de muzică "Ciprian Porumbescu", şi a fost ţambalist în orchestrele de tineret "Speranţa" şi "Mărţişor". După ce a absolvit şcoala de muzică, el sa alăturat Orchestrei de muzică populară "Lăutarii" şi a început studiile la Academia de Muzică "G. Musicescu" din Chişinău.

În perioada 1999-2003, Valeriu îşi face studiile post-universitare la Facultatea de Teorie şi Compoziţie în Hamburg, Germania.

Gari Tverdohleb este cel mai bun baterist din Republica Moldova, a absolvit Academia de Arte din Chişinău. A cântat în numeroase proiecte jazz şi rock, a participat la numeroase festivaluri internaţionale de jazz. Este un maestru al tuturor instrumentelor de percuţie, un muzician genial şi original.

Preţul unui bilet este 32,4 lei.


Celebrul spectacol "Sunetul muzicii", pe ale cărui acorduri şi şlagăre ne-am legănat cu toţii copilăria, se va juca sâmbătă,  25 martie, începând cu ora 18,00, pe scena Teatrului  Muzical "N.  Leonard".

Cei cărora le e dor de cântecele lui Richard Rodgers, care au făcut înconjurul pământului - "Do, Re, Mi", "My Favourite Things", "So Long, Farewell” sau "Edelweiss" (Floare de colţ) sunt aşteptaţi la Teatrul Muzical să le fredoneze alături de artiştii care alcătuiesc bogata distribuţie: Silvia şi Teodor Niţă, în rolul Mariei şi al căpitanului von Trapp, Florentina Soare, Ionuţ Negrişanu, Viorica Mărăndici, Maria Niţă, Alexandru Manea, Gabriela Manea, Gabriela Munteanu, David Dobre, Teodora Gheonea, Aniţa Fulga, Teodora Lăpuşneanu, Mirela Stoica, Elisabeta Romilă, Lenuţa Bercaru, Radu Horghidan, Alexandru Dobre, Adina Gureciuc, Gheorghe Racoviţă, Valentin Călin, Mitică Barbu, Nina Homner, Adrian Ţurcanu, Marian Ştefănescu, Ionuţ Popa, Costel Donose.

Regia este semnată de ieşeanul Octavian Jighirgiu, iar scenografia îi aparţine constănţencei Lacrămioara Dumitraşcu. Octavian Jighirgiu, de la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, este şeful Catedrei de Arta Actorului din cadrul Departamentului de Teatru al Universităţii de Arte „George Enescu” Iaşi, membru al Centrului de Cercetare "Arta teatrului", impresar artistic atestat de Ministerul Culturii şi Cultelor. Actor cu premii în ţară şi turnee în străinătate, cu colaborări regizorale la Televiziunea naţională din Capitală sau la televiziuni din Iaşi, el a jucat şi în film.

Un film de cinci Oscaruri


Directorul teatrului, Teodor Niţă, susţine că ideea de a monta acest spectacol la Galaţi l-a urmărit încă de când a fost numit în această funcţie. Foarte popularul film cu acelaşi nume, care porneşte de la întâmplările reale ale unei familii din Austria în timpul ocupaţiei naziste, film cu Julie Andrews şi Christopher Plummer, a fost câştigător a cinci Premii Oscar şi două Globuri de Aur, ajungând chiar în „Top 5” al musicalurilor care au adus cele mai mari încasări din toate timpurile industriei cinematografice de la Hollywood.

Preţul biletelor este 21,60 lei, întreg şi 10,80 lei, cu reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.

Spectacolul Muzicalului gălăţean s-a jucat reprezentaţii la rând cu casa închisă, prin urmare, oricâte variante de "Sunetul muzicii" aţi văzut, merită să ajungeţi şi la cea montată la Galaţi.

Vineri, 24 martie 2017, începând cu ora 13,00, Casa Corpului Didactic Galaţi (CCD), împreună cu partenerul principal, Şcoala Gimnazială Nr. 28 "Mihai Eminescu", vor organiza prima acţiune din cadrul proiectului regional "Şcoala părinţilor şi copiilor fericiţi”. Proiectul este avizat Ministerul Educaţiei Naţionale în Caietul Activităţilor Educative Regionale/Interjudeţene şi se va derula până în martie 2018.


Două eleve de la CNVA, Lucia Alina Ciobanu şi Ambra Lazăr, sub îndrumarea profesoarei de psihologie Cornelia Bocăneală, au organizat în amfiteatru o acţiune care a avut ca scop combaterea fenomenului de ''bullying''.

"Am avut parte de un număr mare de spectatori pe care i-am surprins cu prezenta doamnei ofiţer de la Departamentul de agresivitate juvenilă, Cristina Pană. A fost prezenta şi doamna Raluca Ardean, purtător de cuvânt al Primăriei, care ne-a expus opinia oficialităţilor despre acest fenomen, dar şi Alex Calomir, preşedintele AIESEC", ne lămureşte una dintre organizatoare, Lucia Alina Ciobanu.

Elevii au pregătit şi câteva momente artistice, o scenetă scrisă de eleva Maria Strinbei şi câteva piese muzicale pe tema agresivităţii, interpretate de Ambra Lazăr şi Giulia Petrea.


Început din iniţiativa unui grup de liceeni absolvenţi al proiectului YESS, organizaţia Education & Support Sphere din Galaţi a continuat un proiect intitulat "Zâmbeşte", aflat acum la a patra ediţie, un proiect care a mobilizat un număr mare de voluntari.

Voluntarii au venit la Shopping City înarmaţi cu multă voie bună în dimineaţa zilei de 20 martie şi au împărţit baloane, gânduri bune şi zâmbete copiilor, tinerilor, părinţilor şi bunicilor, invitându-i mai apoi la stand-ul localizat între magazinul Flanco şi intrarea în Carrefour pentru a face poze, pentru a se îndulci cu puțină ciocolată şi pentru a extrage bileţele ce conţineau afirmaţii menite să facă pe oricine să zâmbească.

Tot aici, reprezentanţii Dear World Romania le-au făcut fotografii. Una dintre iniţiatoarele proiectului, Cristina Basalic, aflată acum la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca, a hotărât să ducă tradiţia mai departe împărţind şi acolo zâmbete, doritorii făcând poze cu mesaje legate despre fericire şi lucruri care să-i facă să zâmbească.  "Mulţumim tuturor celor implicaţi în derularea proiectului şi-i invităm pe gălăţeni să acceseze pagina de Facebook Education & Support Sphere pentru a vizualiza pozele realizate la eveniment", ne-a declarat Elena Arsenie-Constantinescu, unul dintre organizatori.

Miercuri, 22 Martie 2017 00:00

Să ne angajăm la videochat!

Am aflat zilele astea că un coleg de presă, deştepţel şi capabil, care a încercat mai multe variante, de a lucra la televiziuni din oraşe mai mari, de a merge la muncă şi în străinătate sau chiar de a-şi deschide ceva pe cont propriu, a ajuns, până la urmă, să se angajeze la videochat. Bănuiesc că se ocupă de chestiuni administrative. N-am aflat exact ce face el acolo, nici nu m-a interesat, că, până la urmă, lenea şi statul degeaba sunt mai ruşinoase, dar, sincer, m-am gândit cu un pic de invidie admirativă la salariul lui de 2.000 de euro.

Lăsând gluma la o parte, trebuie să recunoaştem însă că, în Galaţi, nu prea mai merge nimic. Cei mai mulţi bani se învârt pe piaţa neagră, a pariurilor şi a videochaturilor. Aşa că, dacă nu ai "veleităţi" pentru slujbe în cele două domenii, dacă mai ai şi o diplomă de facultate care te împiedică să fii covrigar sau manichiuristă, e foarte greu să speri la un loc de muncă mai bine plătit. Sunt oameni capabili, care stau anchilozaţi într-un job oarecare, trăind, probabil, drama vieţii lor, aceea de a merge zi de zi într-un loc de care simt că nu aparţin, pentru că nu le valorifică nici măcar pe jumătate calităţile pe care le au. Să-ţi găseşti o slujbă în domeniul în care te-ai pregătit şi să fie cât de cât bine plătită pare să se poată doar în poveştile motivaţionale care se vând la cursurile de mastermind. Economia Galaţiului e vlăguită de mult şi, din nefericire, se prevăd la orizont vremuri şi mai grele. Guvernul promite majorări salariale pentru unele categorii din sistemul de stat, dând parcă de înţeles că stă cu fundul pe o comoară. Generozitatea Guvernului vizează aproximativ cinci milioane de pensionari şi 1,2 milioane de angajaţi în instituţiile de stat. Celorlalţi 3,6 milioane de angajaţi din economia românească, adică cei mediul privat (un sfert dintre ei pe salariul minim) nu le rămâne decât să se roage ca măsurile prietenoase ale guvernanţilor faţă de o anumită categorie a electoratului să nu închidă şi întreprinderile care abia mai suflă de atâtea taxe impuse şi să rămână astfel fără job. Că de la mult-promişii investitori ne-am luat gândul!


Pentru că au potenţial şi la noi n-au oportunităţi pentru a-l valorifica la cote maxime, mulţi tineri aleg să plece la studii în Europa, cel mai adesea în Anglia, pentru că aici există un sistem foarte avantajos de a obţine credite pentru plata şcolarizării. Departe de casă, de familie şi de prieteni, sunt nevoiţi să-şi ia viaţa de la zero, să se adapteze, să se reinventeze, trăind, într-un timp scurt, experienţe şi schimbări pe care alţii nu le au o viaţă întreagă.

"Dacă pleci cu gândul că nu va fi greu, mai bine rămâi acasă! Am plecat tocmai pentru că ştiam ce mă aşteaptă. E greu, nu cunoşti mulţi oameni la început, nu ştii oraşul, locurile, viaţa este foarte scumpă şi concepţiile sunt diferite. Tot timpul eşti provocat să te adaptezi la cerinţe neprevăzute", ne povesteşte de la peste 2.000 de kilometri distanţă, din Londra, unde este studentă în anul I la University College, Andrada Ciorici.

Studiază Economie şi Statistică şi, tocmai pentru că i-a fost foarte greu, se poate simţi mândră de tot ce a acumulat într-un timp scurt. Primul semestru l-a terminat numai cu note maxime şi s-a implicat în proiecte care s-o ajute în carieră. A ajuns să facă ceea ce, pentru un om, e cel mai greu: şi-a schimbat mentalitatea, devenind foarte pragmatică: "Un sfat pentru cei care urmează să plece: networking cât de mult se poate! Nu trebuie să cunoşti oameni, ca să ieşi la plimbare. Trebuie să te gândeşti mereu cu ce te-ar putea ajuta şi ce poţi oferi în schimb".

Povesteşte că îi place foarte mult ceea ce învaţă, sistemul de învăţământ, care reuşeşte să facă un echilibru perfect între teorie şi practică: "Facultatea îţi ocupă mult din timp numai dacă îţi doreşti. Fără studiu individual, în schimb, nu ai cum să treci anul. Ce mi se pare foarte interesant aici este că nimeni nu ne dă răspunsurile la problemele practice, doar ne arată cum să ajungem acolo. Ne învaţă să gândim!"

Ştie să îmbine însă armonios studiul cu distracţia, deprindere pe care a căpătat-o încă de pe vremea când studia la CNVA, considerând că un om trebuie să-şi dezvolte toate laturile, şi viaţa socială, şi pe cea profesională.

Numai calificative maxime


După  primul semestru, deşi a avut de luptat pentru a se adapta noii sale vieţi, Andrada a reuşit să obţină la toate cursurile numai calificative maxime. E drept, la Matematică, a avut noroc să cunoască deja din liceu în mare parte materia, dar la Statistică a avut de recuperat mai mult, având în vedere că studenţii din alte ţări ştiau mai multe despre probabilităţi. Învăţând alături de tineri veniţi din toate colţurile lunii, a  putut face comparaţii între diferite sisteme educaţionale şi a ajuns la concluzia că, în România, se face serios carte.

"Ei se specializează pe câteva domenii în liceu, pe când noi păstrăm diversitatea în şcoală, învăţăm din toate câte puţin. Şcoala românească îţi lasă opţiunile deschise, având în vedere că este dificil să iei decizii prea devreme în privinţa viitorului. Am venit aici cu mai multe cunoştinţe decât necesar la matematică, spre exemplu, dar cu câteva lipsă: partea de statistică. În timp ce eu acopeream câteva goluri, ei se chinuiau să înţeleagă materia nouă, pe care eu deja o ştiam", povesteşte ea.

Învăţând la o universitate multinaţională, susţine că nu a avut niciodată probleme legate de naţionalitatea ei: "Sunt mândră că sunt româncă. Sincer, nimănui nu îi pasă de unde eşti, cu siguranţă, nu studenților. Avem cu toţii un scop general comun şi ne ajutăm unii pe alţii, suntem deschişi la minte. Cel mai bine e, ca atunci când cunoşti un om, să  afli mai bine încotro se îndreaptă şi nu neapărat de unde vine!"

În conducerea Societăţii Femeilor în Finanţe


Fiind prima instituţie de învăţământ superior din Anglia care a acceptat femei la cursuri, UCL deţine o organizaţie foarte activă, Societatea Femeilor în Finanţe, care îşi propune să lupte împotriva prejudecăţilor potrivit cărora acestea nu s-ar descurca în afaceri la fel de bine ca bărbaţii. Cum s-au organizat recent alegeri, Andrada Ciorici a candidat pentru funcţia de vicepreşedinte, cot la cot cu tinere cu experienţă şi mai mulţi ani de studenţie. A prezentat un proiect foarte bun şi a câştigat. "Am muncit enorm şi efortul a fost apreciat. Am pus bazele unui parteneriat cu o societate din cadrul Universităţii din California, o axă transoceanică, care să deschidă multe alte uşi, pentru că, a gândi global, înseamnă mai multe oportunităţi", spune ea.

Îndrăgostită de statiistică


Andrada se poate lăuda că face exact ceea ce-i place, pentru că s-a îndrăgostit de Statistică: "Este o cu totul altă matematică, se bazează pe viaţa reală, numerele înseamnă ceva. Dar înseamnă ceva numai pentru cineva capabil. Noi nu luăm doar date numerice legate de un caz şi le aplicăm formule ca să ajungem la o predicţie corectă. Trebuie să ne gândim dacă datele colectate au sens, dacă poate exista vreo greşeală printre ele, de ce unele sunt cu mult diferite faţă de altele şi trebuie să găsim o corelaţie, dacă ea există. Predicţiile nu trebuie să fie corecte, nimeni nu poate prevedea viitorul, dar noi putem prevedea opţiunile şi cât de posibile sunt ele. Istoria are un mod foarte interesant de a se repeta. Ca să ştii unde te îndrepţi, trebuie să ştii de unde ai plecat, evoluţia şi, mai ales, cauzele. Statistica nu este despre grafice şi catralioane de numere sau formule. Toate  înseamnă ceva. Un statistician trebuie să aibă logică, capacitatea de a îşi pune întrebări, abilitatea de a vedea dincolo de numere".

Recunoaşte că, inclusiv pentru un statistician, e greu să prevadă ce va face în viitor. Ştie însă că are o sumedenie de oportunităţi: "Vreau să am un impact, nu bani, deşi sunt interesată de investiţii bancare. Am multe idei, multe în curs de pus în practică. Până la specializare, mai este multă informaţie de acumulat. Mi-ar plăcea să lucrez pentru o companie mare din UE, care are investiţii şi în Galaţi, ca ArcelorMittal, Damen, Criomec etc. Cred că nu trebuie niciodată să uiţi de unde ai plecat, iar eu mă gândesc mereu ce pot face, pentru cei de-acasă, cu ceea ce învăţ şi văd aici. Nu aş fi reuşit nimic fără ajutorul părinţilor mei, fără Galaţiul meu, fără CNVA-ul şi profesorii mei, care m-au împins întotdeauna spre propriile versiuni îmbunătăţite. Am ajuns aici numai pentru că am trecut pe acolo. Sper să mă reîntorc acolo şi să fac mai bine decât fac aici".

UCL prima universitate din Anglia care a primit femei la cursuri


University College of London (UCL) este prima instituţie de învăţământ superior care a fost fondată în Londra, în 1826, şi a treia din Marea Britanie, după Oxford şi Cambridge. Spre deosebire de aceste două universităţi, UCL (London University, cum se numea iniţial) se poate lăuda că este prima universitate britanică ce a acceptat studenţi şi de alte religii, dar şi prima care din ţară care a primit la cursuri femei. În anul 2016, număra peste 38.000 de studenţi şi 12.000 de angajaţi, având un nivel de angajare a absolvenţilor printre cel mai ridicat din lume.

UCL se mândreşte cu peste 30 de câştigători ai Premiului Nobel, cei mai mulţi în medicină şi chimie. Dar, având în vedere că este o instituţie cunoscută pentru multidisciplinaritatea ei, există premianţi şi în alte domenii, cum ar fi Rabindanath Tagore, poetul naţional al Indiei, de asemenea absolvent de litere la UCL.

Opera "Cenuşăreasa" de Gioacchino Rossini este premiera Teatrului  Muzical  "N.  Leonard", la care sunt invitaţi gălăţenii melomani, sâmbătă şi duminică, pe 18 şi 19 martie, de la ora 18,00.

Spectacolul beneficiază de o echipă de producţie italiană, care a mai colaborat cu instituţia gălăţeană, regizorul Paolo Bosisio şi scenograful Domenico Franchi. Distribuţia e aleasă pe sprânceană: Cenerentola - Florentina Soare, Ramiro - Luigi Battistoni, (Italia), Tisbe - Silvia Niţă, Clorinda - Adelina Diaconu, Dandini - Alexandru Aghenie, Don Magnifico – Dan Popescu şi Alidoro - Dominic Cristea.
"Partitura rossiniană oferă ample posibilităţi tehnice şi interpretative, de afirmare şi punere în valoare a vocilor, astăzi Teatrul Muzical din Galaţi având o pleiadă de tineri solişti ambiţioşi  şi valoroşi, pe care ne propunem să-i promovăm. Ne bucurăm în realizarea acestei premiere de colaborarea unor creatori de marcă, ce vin din patria lui Rossini, regizorul Paolo Bosisio şi scenograful Domenico Franchi", a declarat directorul Teodor Niţă.
Maestrul Paolo Bosisio a deţinut funcţia de director artistic al unor teatre importante din Italia şi al unor festivaluri internaţionale în paralel cu o o bogată activitate universitară, din 1987 conducând catedra de Istoria Teatrului şi Artelor Spectacolului din cadrul Facultăţii de Arte de la Universitatea de Stat din Milano, unde predă şi regie de operă.
În decursul anilor, regizorul Paolo Bosisio a montat pe scena Teatrului Muzical “N. Leonard” mai multe spectacole, care s-au bucurat de o mare apreciere din partea publicului gălăţean: opera “Don Pasquale” de G. Donizetti, opereta “Văduva Veselă” de F. Lehàr, „Trubadurul” de G. Verdi, şi de curând, premieră mondială: opera “Regele Cerb” de Angelo Inglese, în cadrul programului european "SENSE".
Dirijorul spectacolului este Mircea Holiartoc, care-i invită pe gălăţeni cu toată  inima  la premieră: "Dacă cineva îşi închipuie că ştie subiectul poveştii Cenuşăresei va fi surprins, vizionând noul spectacol de operă al Teatrului Muzical: mama vitregă este de fapt un bătrân tată vitreg, zâna cea bună se ascunde sub chipul unui mentor-filosof, iar celebrul pantof se transformă într-o îndelung căutată brățară. Şi cu toate acestea, sâmburele poveştii rămâne neschimbat. Astfel, la 200 de ani de la premiera operei, Teatrul Muzical aduce în prim-plan prin prezentarea acestei capodopere rossiniene idealismul tinereţii şi al dragostei pure, nobleţea inimii şi bunătatea, forţe care triumfă în pofida tuturor aparenţelor".


Gălăţenii sunt invitaţi să râdă şi să susţină, totodată, organizarea concursului Liceului de Arte "D. Cuclin" - "Miniatura romantică". Pe 29 martie, la Teatrul Muzical "N. Leonard", de la ora 19,00, se va juca o comedie de succes a Teatrului "Elisabeta" - "O căsnicie perfectă", spectacol caritabil organizat de Cluburile Rotary din Galaţi. Preţul biletului este 50 de lei, iar fondurile strânse  vor  fi  folosite în totalitate pentru organizarea Concursului Naţional de Interpretare "Miniatura romantică".

“O căsnicie liniştită” este una dintre cele mai de succes piese ale dramaturgiei britanice, iar Noël Coward – cel mai jucat autor englez, după Shakespeare. Premiera de la Londra a avut un succes răsunător, astfel încât textul s-a montat, în scurt timp, şi la New York, pe Broadway. A primit numeroase premii, printre care şi “Tony Awards”, premiu ce recunoaşte excelenţa în teatrul profesionist american.

“O căsnicie liniştită” este o comedie vârtej despre iubirea reaprinsă, pasiune şi conflict. Dragostea pătimaşă şi gelozia declanşează veşnicul război dintre sexe, război care în “O căsnicie liniştită” stârneşte râsul şi temperează încăpăţânările eroilor. Patru tipologii diferite de personaje se intersectează în ceea ce ar trebui să fie o lună de miere ce debordează de iubire şi fericire. În schimb, luna de miere devine stimulentul pentru ca sentimente vechi, aparent stinse, să fie descoperite ca încă vibrante.

Amanda şi Elyot, divorţaţi unul de celălalt după un mariaj tumultuos, liniştiţi după cei cinci ani scurşi de la ultima lor întâlnire, îşi reîncep viaţa conjugală cu alţi parteneri. Ghinionul (sau poate norocul), face ca în prima noapte din luna de miere, aceştia să nimerească la acelaşi hotel, acelaşi etaj, în camere alăturate. Reîntâlnirea lor de pe terasă se termină cu o evadare la Paris, în ciuda proaspetelor jurăminte de dragoste faţă de actualii lor soţi. “O căsnicie liniştită” este o satiră socială neconvenţională, o comedie romantică.

Regia şi traducerea piesei este semnată de Ştefan Ruxanda, iar scenografia de Anca Cernea.

Jucat pentru prima dată în România la Teatrul "Elisabeta", spectacolul “O căsnicie liniştită”, după Noël Coward, îi aduce împreună pe scenă pe Corina Dănilă, Silviu Biriş, Doina Antohi şi Ştefan Ruxanda.

Pagina 1 din 417