Toamna se face mustul aici, se pune varza la murat, în weekend sfârâie mititeii pe grătare, noaptea uneori se lasă cu şpriţuri monstruoase, cu manele la maxim şi eventual cu scandal. În restul timpului, se bagă şi se scoate maşina din dotare. Sunt celebrele garaje gălăţene, cea de-a cincea propunere în topul „Celor 7 minuni ale Galaţiului”.

Civilizaţia de garaj s-a născut în vremuri străvechi, când, mutat de la casa de la ţară la sinistrul bloc de la oraş, omul nostru modern s-a simţit privat de curtea sa, de acel spaţiu pe pământ unde se putea intitula, în funcţie de anotimp, după cum îi dictau conştiinţa şi nevoile: Regele Castraveţilor, Prinţul Murătură, Baronul de Tescovină, Contele de Frigăruie etc. Dar a găsit breşa. Fie că avea sau nu maşină, şi-a tras garaj. Cu curte.

Da, frate! Viaţa care îşi pierduse din sens printre betoanele de la bloc, îşi putea relua cursul. Aceasta ar fi, pe scurt, povestea romanţată a înfiinţării miilor de garaje printre blocuri.

Spaţii largi îmbâcsite

Întregi spaţii verzi au fost defrişate pentru a face loc monstruleţilor din fier, beton, sârmă, tablă şi alte câte şi mai câte materiale de construcţie obţinute prin cine ştie ce mijloace. Civilizaţia de garaj nu se întâlneşte doar la Galaţi, asta e sigur. Dar aici a găsit cele mai bune condiţii pentru dezvoltare din ţară.

Autorizaţii s-au dat, unii le-au obţinut, alţii nici nu s-au obosit, iar acum nu e cartier care să nu fie sufocat de aceste construcţii. Să mai spunem că, dacă ar fi dărâmate ar putea fi construite spaţii de joacă, parcări moderne, s-ar aerisi puţin geografia urbană a oraşului? Nici nu e nevoie, toată lumea ştie asta. Chiar şi proprietarii de garaje.

Au fost multe campanii electorale locale în care s-a promis dărâmarea acestor coşmelii, însă nimeni nu a pus la punct un plan concret. Mai mult, la umbra indeciziei autorităţilor, s-au născut şi surorile mai mici ai garajelor: extinderile de balcon şi de bucătării de la parterul blocurilor.

Practic, într-un oraş în care autoritatea publică doarme pe salteaua doldora de bani de la buget, fiecare poate face exact ce vrea pe domeniul public. Oare dacă îmi ridic o magazie în mijlocul intersecţiei de la Ultimul leu se sesizează cineva?

Un exemplu hazliu

Şi, ca să dăm şi un exemplu concret, vă oferim propunerea unuia dintre cititorii noştri care ne-au furnizat materie primă pentru „Cele 7 minuni ale Galaţiului”: Grădina Botanică şi Zoologică Privată de pe strada Tecuci, cartier A. Vlaicu, în spatele blocului R1B (vezi foto 1).

Aşadar, un cetăţean a închis spaţiul dintre două garaje, ca să aibă şi el garajul lui. „De circa patru ani a montat fără autorizaţie poarta, iar în spatele ei se află o colonie de pisici şi o salcie”, ne scrie cititorul nostru, care ne-a furnizat şi fotografia. Aşadar, omul şi-a tras „garaj”.

Punem între ghilimele pentru că e greu de crezut că ar putea băga înăuntru o maşină, strecurând-o pe lângă copac. E un exemplu clar de minune gălăţeană şi se încadrează perfect în „gogomăniile prezentului”.

Garajele, fişă tehnică

- Locaţie: În fiecare cartier gălăţean, pe spaţii extinse
- Proprietar: cine a vrut şi a putut
- Vârstă: 30-40 de ani
- Stare: unele perfecte, altele jalnice
- Şanse de dispariţie: doar dacă votăm străini în administraţia locală



Primele propuneri pentru „Cele 7 minuni ale Galaţiui”

Până acum, au fost trecute în revistă patru propuneri, cea de astăzi fiind a cincea. Iată lista de până acum:
- Colosul de metal de la Grădina Botanică
- Ruinele Sălii Sporturilor
- Grădinile exotice de pe „Brăilei”
- Intersecţia fără absolut niciun rost
- Garajele de murături, teasc şi şpriţuri