* (rugăciunea unui hodorog) *

Mă uit la tine. Taci şi înfloreşti,
faci umbră pentru cei de pe pământ.
Eşti plin de cântec, domnule, eşti plin
de tot ce pot să scriu şi să cuvânt!

Ai stat în frig, ai stat în vreme rea,
dar n-ai bătut la uşă niciodată
să te primesc în casă şi să-ţi dau
un ceai de tei şi un surâs de fată!

Arareori trecui să te mai văd, 
să-mi spui dacă e rău, dacă e bine,
şi am aflat că-n fiecare zi
vine un lup şi plânge lângă tine!

Taci, înfloreşti, faci poame şi nu ceri
nimic de la pământ, domnule vişin…
te rog, sunt hodorog, mă laşi să tai
din crengurimea ta un băţ de sprijin?!