În ultimele luni, mass-media a adus în prim-plan tot mai multe cazuri în care copii şi adolescenţi au recurs la sinucidere ca modalitate de „reglare a existenţei”. Ce se ascunde în spatele unui astfel de comportament?

Simţămintele adolescenţilor deprimaţi

„Din senin apare acest sentiment insidios care mă învăluie, mă sperie şi mă transformă dintr-un adolescent sociabil şi optimist într-un străin posomorât şi retras, ale cărui gânduri trecătoare despre sinucidere, ca modalitate de a face faţă disperării, însoţesc apatia şi confuzia”.

„De ce eu? De ce trebuie să mă confrunt cu acest lucru? Este greu, dar încerc să fac tot ce pot pentru a-mi ascunde durerea deoarece îmi este ruşine... mi-e frică de faptul că oamenii mă vor crede nebun...” spune Ann Vernon, într-una din cărţile sale.

Aceste cuvinte descriu în linii generale simţămintele multor adolescenţi deprimaţi. Statistici recente arată că, la nivel mondial, între 10 şi 15 la sută dintre copii şi adolescenţi manifestă semne din spectrul tulburărilor depresive.

Cercetătorii arată că vârsta debutului depresiilor este mai mică decât se credea anterior, prevalenţa crescând în preadolescenţă, rata escaladând rapid şi continuu până la adolescenţa târzie şi tinereţe.

„Depresia poate fi una dintre cele mai trecute cu vederea şi sub-tratate tulburări psihologice ale adolescenţei”, spune Evans, de aceea este absolut necesară o atenţie sporită asupra modificărilor comportamentale ale copiilor noştri şi  intervenţia rapidă.

Cum recunoaştem dispoziţia depresivă?

Copiii şi adolescenţii ce trec prin tulburări depresive manifestă simptome variate:

* stare afectivă tristă, exprimată ca iritabilitate în relaţia cu adultul;

* descreşterea până la dispariţia interesului şi a plăcerii pentru activităţile obişnuite şi retragerea socială;

* pierderea atenţiei şi concentrării;

* dificultate în luarea deciziilor;

* modificarea comportamentului alimentar şi al somnului (cei mai mulţi copii şi adolescenţi înregistrează modificări semnificative ale greutăţii şi hipersomnie, dar nu sunt excluse nici insomniile);

* comportamente agresive;

* nelinişte, agitaţie psihomotorie, neatenţie;

* manifestări psihosomatice: dureri de cap, de stomac sau musculare nejustificate;

* stimă de sine scăzută, sentimentul nonvalorii şi/sau al autovinovăţiei;

* furie crescută, cu izbucniri de ţipete şi plâns facil;

* disperare şi neajutorare, ideaţie suicidară, gânduri recurente şi/sau preocupare în legătură cu moartea;

* tentative de suicid;

Ce e de făcut, aflaţi în pagina viitoare de Familie.

Psiholog clinician, Nicoleta Purice