„E pe firmă maşina?”, m-a întrebat încurajator băiatul din service, încercând să-mi găsească scuze pentru faptul că janta părea să fi pierdut lupta cu groapa Marianelor. „E a mea”, am răspuns ridicând din umeri: „Dar merg des pe Bălcescu”.

Mai întâi - crăpăturile

Bălcescu a trecut prin mai multe etape de ciuruire: la început au fost crăpăturile. Le-am privit cu indulgenţă – crăpături n-am mai văzut noi?

„Mi-am pus cauciucuri de iarnă şi mi pare rău”, spune nea Mitică, şofer de 24 de ani pe Dacie, şi de doi ani pe Volkswagen. „Sunt mâncate de parcă am mers trei-patru ierni cu ele”.

Apoi - şanţurile

Am început, încetul cu încetul, să sărim şanţuri. Deh, a nins, s-a infiltrat apa, soluţia salină a mâncat asfaltul, oricum era prost, că doar trebuie să aibă şi oamenii ăia ce fura.

„Dar cam cât de prost este şi asfaltul acesta? Că totuşi se duc în fiecare an, alţi bani, pe exact aceleaşi porţiuni”, reproşează Ştefan G., de 64 de ani, gălăţeancă de când se ştie.

În cele din urmă – tranşeele tip şenilă

Asta ne-a pus capac. Nu a mai fost vremea, nu a mai fost apa, a fost chiar maşina Primăriei, care a trasat, cu bună ştiinţă, în urmă cu vreo două-trei săptămâni, tranşee adânci, de redus viteza la 10 km/h şi ţinut respiraţia când tărăboanţa loveşte asfaltul cu botul: oare atinge baia? Oare mai am număr de înmatriculare?

Aşa că nu vă miraţi: nu ne-am îmbătat cu toţii, brusc, cum am văzut mizeria de pe strada Bălcescu. Doar am învăţat să umblăm ba în trei roţi, ba sărind în cauciucuri printre gropile-capcană.

Să ne distrăm

Sunt un gălăţean care şi-a îndoit decisiv janta, la contactul, a mia oară, cu gropile de pe Bălcescu.

Reparaţia? Nu a fost mult – 40 de lei. Plus umflatul cauciucului – 4 lei. Plus benzina între prima plimbare - la vulcanizarea numărul unu, şi a doua plimbare - la vulcanizarea care-are-aparat-de-îndreptat-jenţi. Plus aşteptarea de vreo oră.

M-am distrat pe banii mei. Nu de-aia muncim, să plătim impozite, să ne rupem maşinile în străzile plătite tot de noi? Vorba săritorului băiat din service:

„Aoleu!, mergeţi des pe Bălcescu? Şi nu vreţi să mă uit şi la celelalte jenţi?”.