Avem mult prea puţine statui în judeţ pentru a ne permite să pierdem una! Chiar dacă este vorba despre un monument aşezat între jurisdicţii, între localităţi şi… între vremuri. Pădurea Băneasa este ocrotită de lege, ca şi bujorul sălbatic: an de an, în mai, aici are loc Sărbătoarea populară a Bujorului. O legendă a locului susţine că bujorii ar fi ieşit din sângele luptătorilor lui Ion Vodă, în bătălia de la Roşcani, din iunie 1574. Statuia ridicată în amintirea domnitorului marchează nu o victorie, ci o înfrângere: un mic Waterloo gălăţean. Un exemplu de luptă eroică…
Ne scrie cu tristeţe un cititor…
„Vine Sărbătoarea Bujorului şi aş vrea să se rezolve această lucrare”, ne scrie dl Petrică Condrea, din satul Crucianu, comuna Rădeşti. Dumnealui a făcut chiar, în scrisoare, un apel „la toţi cetăţenii judeţului Galaţi să facă o chetă dacă alte surse nu sunt pentru a salva aceste simboluri ale naţiunii, cont la care voi contribui şi eu cu o sumă de bani”. Căci, mai spune omul: „Am fost la Roşcani şi am trecut pe la statuia lui Ion Vodă şi am văzut un dezastru, statuie fără „emblemă” [placă explicativă], plăci deslipite şi alte stricăciuni”. „Viaţa liberă” a semnalat de câteva ori, în timp, acelaşi lucru… Statuia lui Ion Vodă cel Cumplit, aşa cum i s-a spus eroului de către boierii vrăjmaşi îngroziţi de măurile lui (sau Ion Vodă cel Viteaz, în varianta impusă de naţionalismul istoric de dinainte de revoluţie) rămâne într-adevăr un simbol preţios, iar ideea unei subscripţii publice este binevenită. Doar că va trebui să o organizeze cineva de încredere, un grup de oameni generoşi la suflet, să se deschidă şi un cont, iar autorităţile locale vor avea destulă bătaie de cap cu birocraţia, căci orice reabilitare cere şi un proiect: vedeţi cum nu s-a reabilitat complet, în decenii, soclul statuii lui Brătianu de la Galaţi!
Un monument aşezat... cumplit!
Deşi statuia lui Ion Vodă cel Cumplit de la Roşcani, comuna Băneasa, arată azi vai de capul ei, are structura întreagă şi probabil că nici nu ar costa mult reabilitarea sa. O mână de gospodar, nişte voluntari chiar, ar putea să o degajeze măcar de bălării, să o întreţină. Necazul este însă că statuia a fost ridicată în afara vreunei localităţi, deci scapă „ochiului” edililor, iar monumentul nu face parte decât din Categorie B, adică de interes local (în timp ce Categoria A înseamnă monumente de interes naţional), fiind deci de datoria Primăriei Băneasa să îl întreţină, spune Direcţia Judeţeană de Cultură, care a mai atras şi în trecut atenţia edililor că trebuie făcut ceva. Este vorba despre Istoria noastră, despre un monument reuşit, printre puţinele noastre statui şi, ca performanţă, cea mai înaltă din judeţ!
Statuia lui Ioan Vodă cel Viteaz, realizată de sculptorul gălăţean Gheorghe Turcu, a fost instalată în 1976, la 402 ani de la moartea viteazului domnitor, aflăm de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi, fiind plasată la Roşcani, com. Băneasa, pe drumul judeţean dintre comună şi satul Roşcani, la intrarea în pădure – la nouă kilometri depărtare de vreo aşezare, nepăzită în câmp! E şi de mirare că monumentul aflat pe Lista Monumentelor Istorice nu a fost şi mai distrus. Sau a fost un efort prea mare şi pentru hoţii de metal?
Nu „cel Viteaz”, „cel Cumplit”, nu în Galaţi, la Cahul…
Irina Maria Manea, doctorand la Facultatea de Istorie Bucureşti, scria în revista „Historia”: „Cronicarii vremii sale nu au prea multe cuvinte de laudă la adresa lui: era un mercenar egoist, violent, care căsăpea boierii şi preoţii prin fel şi fel de torturi.” Dar cercetătoarea îi recunoaşte marile calităţi: „Personajul este însă unul fascinant, poate unic în istoria românească. Manualele de istorie îi dedică rânduri puţine, amintind cu precădere de modul mişelesc în care a fost ucis de turcii care juraseră că îl vor prezenta viu în faţa sultanului Selim, de trădarea pârcălabului de Hotin, Ieremia Golia, sau de faptul că l-a ars de viu pe vlădica Gheorghe, acuzat de sodomie. Domnia sa, scurtă ce-i drept, a avut o semnificaţie mult mai mare în istoria Moldovei.””
„Ioan al III-lea, Ioan Armeanul, Ioan Vodă cel Viteaz sau Ioan Vodă cel Cumplit (1521-1574), cunoscut astfel din pricina politicii de creştere a autorităţii domneşti, a domnit din februarie 1572 până în iunie 1574." Vremuri tulburi în Europa, "peste pustietatea din est domneşte Ivan cel Groaznic. În Imperiul Otoman conduce sultanul Selim cel Beţiv, un vicios notoriu, dar sub care forţa militară turcească domină în continuare peisajul. În micul voievodat românesc apare un personaj interesant, care în scurta sa domnie face lucruri remarcabile.” Adică: „Schimbă capitala de la Suceava la Iaşi, ia măsuri în favoarea oamenilor de rând, bate monede de aramă care cresc avuţia ţării, reglementează contribuţiile fiscale. Ura boierimii şi clerului faţă de el nu îl împiedică să rămână fidel principiilor sale.” El ucide toţi turcii din Brăila (după ce le crucificase solii) şi încearcă să pună pe tronul Munteniei un domnitor prieten. Fusese admirat, pentru vitejie, de tătari, alături de care luptă în tinereţe. Iar „la curtea hanului tătar Mehmet Kalga, pe care îl cucereşte prin firea bătăioasă, prin forţa fizică, vitejia, neînduplecarea sa care îi determină pe cronicari să-l descrie ca pe un personaj cu un caracter puternic, dintr-o bucată”. Recucereşte cetatea Hotinului. Controlează personal actele de cancelarie, pentru a împiedica delapidări! Cunoştea limbile turcă, greacă, polonă şi armeană. A redresat economia, scoţând monedele sale de aramă, care sunt şi primele monede inscripţionate în limba română (cu “ţeara Moldovei”).
Sculptor din zonă, emigrat în Australia
Născut la Brăila, sculptorul Gheorghe Turcu, autorul monumentului, este şi gălăţean, din moment ce a fost în 1970 profesor la Liceul de Artă Galaţi. Îi datorăm şi o sculptură astăzi eclipsată de restaurantul „Libertatea 2000”, devenită… loc de legat parâme metalice: „Narcis”, instalată în timpul Taberei naţionale de sculptură în metal din 1976, ediţie coordonată de artistul care este şi autorul bustului lui Alecu Russo (Bacău). În 1980 s-a stabilit în Germania, apoi s-a mutat în Australia.
Bătălia a fost... la Cahul
Bătălia evocată s-a purtat de fapt… peste Prut. Doar că, la ridicarea măreţei statui, peste Prut… era URSS! Pe Wikimapia.org putem vedea şi imaginea din satelit a locului celebrei bătălii… dar nu în România, unde, „chipurile pe locul unde a fost ucis voievodul”, ci „pe malul estic al lacului Cahul”. Pentru că a redresat economic ţara, turcii au dublat tributul, iar voievodul le-a deschis război. El „formează cea mai însemnată artilerie a timpului”, însă cele 200 (!) de tunuri uşor manevrabile, uşoare (făcute după schiţele lui), nu-l ajută la Roşcani, căci ploaia udă praful de puşcă. Turcii încalcă promisiunea făcută, de a-l cruţa în schimbul predării sale, este înjunghiat, i se taie capul şi îl sfâşie în patru cămilele, părţi din trup devenind talismane ale vitejiei pentru ieniceri. „Adevăratul loc al ultimei bătălii a voievodului a fost descoperit abia în 1984 la 2 km vest de Satul Nou (aflat in Bugeac la sud de lacul Cahul - azi în raionul Reni din regiunea Odesa, Ucraina), în punctul numit Podul lui Raşcu, de către arheologul localnic de origine română, Valeriu Cojocaru.” Regretatul cercetător şi publicist, prieten al Galaţiului, a fost şi director al Centrului Zonal Reni de Etnografie şi Turism al Tineretului.
