COMORI DE PATRIMONIU/ Căsuţa uitată din Galaţi unde s-a născut expresia VACS ALBINA

COMORI DE PATRIMONIU/ Căsuţa uitată din Galaţi unde s-a născut expresia VACS ALBINA
Evaluaţi acest articol
(29 voturi)

Cândva era o expresie foarte populară, şi astăzi o mai folosesc mulţi, fără să mai ştie însă exact la ce se referea: „Vacs albina!” De la Constantin Tănase citire şi până la romanele lui Vlad Muşatescu, Dem Rădulescu fiind ultimul comic care a folosit-o, într-un scheci televizat, umoriştii au uzat de ea. Am văzut că s-au încins acum chiar numeroase discuţii pe internet, chiar şi pe un site religios, în încercarea de a descifra misterul expresiei.

Apărută în perioada interbelică, expresia desemna derizoriul, banalul, chiar absurdul unei situaţii, moftul, fleacul, însă pornea de fapt de la o marcă foarte populară, deci ieftină, de cremă de ghete, materie indispensabilă românului, însă banală, abia băgată în seamă. Era vorba despre poate cea mai populară marcă de produs industrial din România anilor de atunci, ca şi salamul „de Sibiu” ori marca automobilelor „Dacia” de mai târziu: numele desemna marca înregistrată a unui fabricant gălăţean, produs care contopea în nume cuvântul „vax”, (vacs, la plural, vaxuri, apărând şi în formă germană, „wachs”- ceară, „wax” în engleză), însemnând şi ceară, dar şi cremă pe bază de ceară cu care, întrebuinţând puţină apă (sau scuipat la nevoie!), se unge încălţămintea şi se lustruieşte dând cu peria. (De pe la 1900 i-a luat locul unsoarea sau „crema”)”, zice wikipedia. Celălalt cuvânt, „albina”, amintea de materia primă folosită – ceara de albine… Ei bine, marca „Vacs albina” (ortografiată cu „cs”) a fost fabricată chiar aici la Galaţi, într-o uzină dispărută azi, de lângă Facultatea de Inginerie, şi se leagă de numele unui mare industriaş, Max Fischer, a cărui casă de pe strada Al. I. Cuza nr. 53, cu o eleganţă simplă, fără opulenţă însă, a supravieţuit până la noi. Reclama interbelică suna aşa: „Vax albina cavaler pasta”… E probabilă originea germană a personajului, cetăţean român însă.

Industriaşul şi specialistul Max Fisher a fost membru în Consiliul superior al Comerţului, ofiţer al Ordinului Coroana României, fiul şi asociatul său, Heinrich, fiind cavaler al aceluiaşi înalt ordin creat de Carol I pentru a răsplăti servicii deosebite aduse statului, ordin care se conferea şi militarilor, şi civililor români. 

Casa de pe strada cu bulină, iertată de bombă, nu şi de vremuri

Situată lângă o casă veche, cu bulină roşie la vedere şi cu ferestre căscate, arătând prăbuşiri interioare, şi casa lui Fisher arată destule urme ale dinţilor timpului… Găsim date tehnice despre impobil, pe http://www.riscseismic.ro/: este o clădire construită în anul 1900, cu două corpuri cu subsol etaj şi mansardă. Riscul seimic - clasa risc: „Neîncadrate, urgente”, expertizată în anul 1993-´94, la categoria U3, care cerea o consolidare în maxim 10 ani…Chiar şi faptul că imobilul a fort cruţat de prima bombă din Primul Război Mondial, aruncată noaptea dintr-un zeppelin cam unde este grilajul din fontă, şi tot este ceva remarcabil!

Ochii unui Mantu şi vaxul „cel mai bun din lume”

„Casele Max Fischer” au aparţinut lui Max Fischer şi fiului acestuia, Heinrich. Mai multe aflăm însă din volumul „Istoria trudită a fabricilor uitate”, de Tudose Tatu, scos în 2008 de acelaşi editor. Casa Fischer a fost fotografiată de unul dintre fraţii pictorului Nicolae Mantu, realizată în 1916, fotografie deţinută de colecţionarul Costel V. Gheorghiu. „Vacs „Albina” cel mai bun din lume/ !Albina” fabrica de prod. Chimice Max Fischer & Co. Galatz/ Cirage Albina/ prépare par le fabr. de prod. Chimiques” („cirage”, adică, în franceză, „cremă pe bază de ceară”), scrie în reclama pe care am găsit-o, alături de alte câteva date despre fabricant, în albumul „Industrii şi comercianţi gălăţeni, harnici şi de temut/ Mărci de fabrică şi comerţ (1890-1940)”, de Tudose Tatu şi Adrian Pohrib, editat în 2013 de Patronatul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Galaţi.

Legi făcute cu cap şi „explozia” industrială

Exportul din ce în ce mai masiv de produse petroliere cerea şi bidoane: în 1894 manufactura "Albina" devine fabrică, adică muncitorii au şi utilaje, se construieşte un sediu modern pe strada Vultur. Legea din 1887 permitea celor care înfiinţau fabrici cu mai mult de 25 de lucrători şi peste 50.000 lei capital scutirea de taxe pe 15 ani! Deci şi „Albina” este un simbol al unei legislaţii pe care am dori-o şi astăzi la fel de ingenioasă şi de generoasă! Angajaţi permanenţi ai fabricii erau 300, 85 la sută fiind români; unii erau plătiţi cu ziua, restul, lunar. Erau 35 de angajaţi ca personal adminitrativ şi tehnic. Un birou din 12 inşi recepţiona materiile prime şi expedia produsele. Tatăl şi fiul conduceau tehnic fabrica, artişti şi maiştri desenatori pentru ambalaje erau nouă (doar trei români). Lucrătorii fabricii gălăţene erau şi sezonieri, fiind angajaţi mai mulţi la creşteri mai mari de marfă, şi, judecând după faptul că la control nu s-au găsit şi listele cu vârsta lucrătorilor, în mod sigur erau, cred, folosiţi şi minori, muncitori mai ieftini. De altfel, un control pe parte de igienă, la 1907, găsea minori care nu-şi terminaseră, cum cerea legea, clasele primare şi nu urmau alte cursuri. Şi nici medic nu avea fabrica. Exista şi o societate de ajutor reciproc şi un CEC intern. Lucrătoarele cu vechime de peste cinci ani primeau zestre de la patron 150 de lei. Viaţa muncitorilor nu putea fi însă prea roză, căci foloseau acid sulfuric, acid nitric şi diluanţi, iar lucrătorii nu ştiau cum să lucreze în siguranţă cu aceştia.

La Expoziţia de la Paris din 1900, „Albina” a primit Medalia de Aur 

Fabrica începe şi să galvanizeze. Se făceau bidoane pentru petrol şi untdelemn, iar cutiile erau litografiate simplu sau în relief, cu frumoase desene. Se fabricau şi capace nichelate de borcan, tăviţe „litografiate luxos”, scumiere, dar şi… maşini de spălat „Favorita”. Se realizau însă şi ligheane ori căldări. Se fabrica aici celebrul vacs – luciul de încălţăminte, cremă de ghete şi lacuri de încălţări, unsori pentru hamuri şi copite, unsori „Cosmos” pentru maşini, vaselină, piese pentru trăsuri, dezincrustant pentru cazane de abur, mai bun decât cel al concurenţilor etc. Fisher făcea cremă neagră şi galbenă, mărcile „Albina „Pyramides”, „Star” etc. „Albina” exporta peste jumătate de producţie între 1905 şi 1906, când ieşeau pe porţile fabricii 600 vagoane de marfă anual! Taxe nu plătea, protejată de lege, doar taxe vamale pentru unele materii prime importate. La Expoziţia de la Paris din 1900, „Albina” a primit Medalia de Aur şi Menţiunea de Onoare! Premii cu titulatură similară a câştigat şi la o expoziţie naţională la Bucureşti, în 1903, iar în anul jubiliar 1906, la marea Expoziţie Generală din capitală, fabrica primea Medalia de Aur, dar hors concours, deoarece Fisher avusese cinstea de a fi numit în juriul naţional. În 1927 „Albina” apărea doar ca fabrică de ambalaje metalice (totuşi, în ´22, figura cu o masivă industrie chimică), cu numai 183 de muncitori, „încă fiind cea mai importantă fabrică în acest domeniu” din cele patru existente. După 1930, marea fabrică gălăţeană nu mai apare înregistrată. Începea criza economică mondială… Ei, vacs albina! – cum ar spune un Mitică interbelic.        

Citit 13858 ori Ultima modificare Joi, 14 Ianuarie 2016 14:57

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.