COMORI DE PATRIMONIU/ Conacul poetului-boier Conachi, restituit Academiei

COMORI DE PATRIMONIU/ Conacul poetului-boier Conachi, restituit Academiei
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Situat pe Drumul European E85, Conacul de la Ţigăneşti al poetului-boier Costache Conache a fost recâştigat de Academia Română, după cinci ani de procese cu ArcelorMittal. Un adevărat palat, apreciat la valoarea de vreo 50 milioane euro, devastat, mutilat cu o intrare fistichie şi cu acoperişul spart, va putea fi reabilitat de proprietar. Aflat pe lista clădirilor monument istoric, conacul construit pe 45.861 metri pătraţi avusese şi un parc împrejur, pe 70 de hectare! Pe 14 martie, Tribunalul Galaţi a stabilit că Academiei i se vor restitui conacul, brutăria şi "poarta Vogoride". Dar Combinatul are încă dreptul la recurs...

Conacul cu etaj se poate vedea de la mare distanţă. Ridicat în satul Ţigăneşti, comuna Munteni, la doar şapte kilometri de Tecuci, rămâne în istorie unul dintre centrele în care unioniştii din Ţările Române, viitori guvernanţi, îşi desfăşurau întrunirile de taină. Are masivitate, o scară interioară, dar la intrare i s-au adus, înainte de Revoluţie, modificări hidoase, un „cozoroc” metalic, „modern”. Sub pardoseală şi în curtea bisericii "Sf. Nicolae" din sat îşi dorm somnul de veci membrii familiei Conachi, printre care şi ctitorul, poetul: „zacu şi odihnescu supt această piatră”…

Şi Poarta ce deschide domeniul, un arc de triumf gotic, cu rozete şi un arc ogival, figurează (separat!) pe lista monumentelor! Şi ea trebuie să-l fi influenţat pe poet, care şi-a compus multe dintre poeziile sale de dragoste la moşie.

Conacul şi patru hectare şi jumătate de moşie  au fost donate Academiei la 1900, de prefectul judeţului Tecuci, Tache Athanasiu, pentru a se înfiinţa o şcoală de agricultură a Academiei. Care a şi funcţionat, de unde şi ideea comuniştilor, la naţionalizare, să facă acolo sediul Întreprinderii Agricole de Stat Tecuci.

Combinatul Siderurgic a preluat totul în anii ´70, motel gigant pentru oamenii muncii, dar şi loc de petrecere pentru nomenclatură, palatul rămânându-i, după Revoluţie, societăţii hoteliere a Combinatului, Dunasi SA, desprinse după privatizare. Guvernul Năstase a  vândut terenul de sub conac către ArcelorMittal, ceea ce a dus la nesfârşitul proces cu Academia, proprietara clădirii.

Poetul... inginer

Deşi autorul „Arhondologiei Moldovei”, cârcotaşul paharnic Sion, scria că „neamul Konaki” era de origine grecească, dar vechi în Moldova şi „încuscrit” cu mari familii, istoricul Paul Păltănea, recunoscut şi pentru patriotismul său, susţinea teza că neamul Conachi „coboară dintr-un neam de răzeşi” vechi, din judeţul Vaslui.

Poliglotul Costache Conachi (1777-1849; născut şi decedat la Ţigăneşti), elev de refugiat francez, a ajuns… „cel mai bun inginer hotarnic din Moldova”. Rămâne, însă, în istorie drept „cel dintâi veritabil poet al nostru de epocă modernă”. În epocă, uimeau însă rangurile: mare logofăt (similar premierului), de două ori mare postelnic (secretarul Domnului pentru relaţii externe), agă (şef) al Poliţiei ieşene etc.

Boierul a lucrat la redactarea Regulamentului Organic - primă Constituţie (a primit, pentru asta, Ordinul Vladimir, din partea ţarului) şi e autorul unui proiect de reformă a învăţământului.

La bătrâneţe, aduna sub titlul „Poezii, alcătuiri şi tălmăciri”, compoziţii în maniera epocii în Europa, care „îmbină inspiraţia anacreontică (precum poetul antic Anacreon), în maniera poeziei galante aparţinând clasicismului decadent francez, cu lirica lăutărească a timpului”. Multe versuri ale lui au fost cântate de tarafuri, fiind adevărate şlagăre.

Dragoste şi vânzare

Îndrăgostit pe la 40 de ani de Zulnia, mama lui Costache Negri, cu care se va şi căsători, îi dedică poeme de dragoste, dar, după obiceiul vremii, nu se împiedică să o dea chiar pe fiica sa Ecaterina, alintată Cocuţa, unui bulgar turcizat, cu poziţie: Nicolae Vogoride, ce ajungea caimacam (guvernator) al Moldovei. Tatăl acestuia, Ştefan Vogoride, pârcălab (prefect) de Galaţi (şi azi e primul trecut pe placa de marmură din clădirea Prefecturii) îl împrumutase pe Mihai Sturza cu milionul de galbeni pentru  cumpărarea tronului Moldovei. Cu o domnie de 15 ani, modernizatoare, însă jecmănitoare, Sturza înfiinţa porto-franco la Galaţi şi moderniza Moldova. Cocuţa, una dintre iubirile lui Cuza (l-a şi promovat în funcţie pe lângă soţul ei, susţine prof. dr. Mircea Duţă, în „Historia”), este cea care a subtilizat scrisorile prin care caimacamul raporta la Istanbul falsificarea alegerilor, publicarea secretului în presa belgiană făcând posibilă refacerea alegerilor şi Unirea. Cocuţa a divorţat de Vogoride (îi scria: „Ai venit în ţară sărac lipit pământului, n-ai decât zestrea ce ţi-am adus-o eu, fata lui Conachi. Îţi iert risipirea, dar nu îţi iert trădarea faţă de neamul, faţă de ţara care ar fi trebuit să fie şi a dumitale”), pe care îl va mai ajuta, însă, până la moarte. Proprietară şi a moşiei Ţiglina, pe care a schimbat-o cu moşia Plăcinta, ea mutându-se în Italia, unde s-a căsătorit cu prinţul Emanuele Ruspoli, primarul Romei. Unul dintre fiii lor a ajuns primul explorator italian al Africii. 

Citit 8168 ori Ultima modificare Miercuri, 27 Aprilie 2016 15:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.