Publicat în 1932, romanul “Minunata lume nouă” este o distopie inspirită tot din comunism, ca şi “1984” al lui George Orwell, publicat în 1949 şi “2084” al lui Boualem Sansal, apărut în 2015. Dacă ar fi să ne temem astăzi de un viitor, probabil că al lui Huxley ne-ar ţine treji noaptea, cu toate că a fost primul creat…
Lumea închipuită de Aldous Huxley este rodul unei manipulări aproape totale. Omenirea civilizată nici măcar nu se mai înmulţeşte vivipar, prin naştere de pui vii (simpla menţionare a acestei posibilităţi fiind considerată obscenă sau amuzantă), ci în eprubetă, tot printr-un soi de viviparitate, dar specifică mai degrabă plantelor, şi, bineînţeles, asistată. De fapt, nici n-am mai putea vorbi despre înmulţire, ci mai degrabă despre replicare. Gemeni, gemeni, gemeni peste tot.... Ovulele fecundate, supuse unui proces numit „bokanovskificare” înmuguresc, iar mugurii, la rândul lor, fac alţi muguri şi tot aşa, iarăşi şi iarăşi. Foster, un specialist din Centrul de Incubaţie şi Condiţionare (practic, o fabrică de oameni), le spune unor studenţi: “Chiar în acest moment, lucrez la un minunat ovar Delta Minus. Are doar optsprezece luni. Încă de pe acum a dat douăsprezece mii şapte sute de copii, fie deja decantaţi, fie în embrion. Şi încă mai produce din plin”.
După naştere (de fapt, după decantare), copii sunt condiţionaţi, fizic şi psihic, astfel încât să îşi iubească locul în societate şi să nu râvnească la al altora. E un întreg proces. Alfa sunt fiinţele superioare, care iau anumite decizii, chiar dacă nu gândesc, propriu-zis. Aproape de ei, ca ereditate, sunt Beta. Şi tot aşa, până la Epsiloni, care sunt aproape nişte brute, folosite la muncile de jos. Dar omul care trudeşte în căldura fabricii a fost creat special ca să iubească mediul şi să se gândească la faptul că i-ar fi îngrozitor de urât să trăiască viaţa unui Alfa.
Educaţia morală nu se face raţional, iar ordinea socială se menţine prin consumism. "Cine cârpeşte sărăceşte!", spunea proverbul hipnopedic. Trebuie să cumperi! Trebuie să trăieşti confortabil şi să nu fii niciodată singur! De altfel, nici n-ai fi avut de ce să fii singur, de vreme ce sexualitate era nu numai permisă, dar şi încurajată din copilărie, prin jocuri ca “Găseşte-mi şliţul” (evident, fără a duce la concepţie şi naşteri). Mai mult chiar, “toţi erau ai tuturor celorlalţi”, iar relaţiile stabile, între acelaşi bărbat şi aceeaşi femeie, erau interzise. Şi chiar dacă unora, cum ar fi frumoasa şi „pneumatica” Lenina, li se părea la un moment dat un stil de viaţă obositor, cu zeci de parteneri, nu contează. Totul se poate rezolva medicamentos. Bine că există tabletele de „soma”, care te liniştesc şi te înveselesc, indiferent de situaţie.
Au dispărut bătrâneţea şi bolile. Oamenii din Londra Centrală trăiesc doar 60 de ani, după care sunt suprimaţi, iar componentele trupului, reutilizate. Merită menţionat că ideea limitării de vârstă la 60 de ani se regăseşte şi la Isaac Asimov, în „O piatră pe cer”, publicată în 1950, deci la 18 ani după ce Huxley scosese “Minunata lume nouă”.
Şi pentru că nu era un Alpha prea reuşit, Bernard se revoltă pe ascuns faţă se superficialitatea lumii. Dar află că, de fapt, nu sistemul îi displăcea, ci faptul că era el marginalizat. Helmholtz, care căuta adevăruri, nu reuşeşte să îşi depăşească toate condiţionările şi să înţeleagă lumea din afara zonelor civilizate. Pentru că da, mai există şi „sălbatici”, un fel de indieni care trăiesc în rezervaţii. De acolo este adus, la Londra, Henry, copil de om civilizat, crescut în rezervaţie. Tânărul citeşte Shakespeare şi, la fel ca Othello, Hamlet sau Romeo, are un suflet chinuit. Şi, în faţa Fordităţii Sale, îşi cere dreptul la nefericire. Dacă şi-l capătă sau nu, aflaţi citind cartea.
Poate v-ar amuza să ştiţi şi că oamenii civilizaţi din „Minunata lume nouă” nu se mai închină la Dumnezeu, Allah sau Buda, ci la Henry Ford, fondatorul industriei automobilistice americane. Au şi tăiat părţile de sus ale crucilor, pentru a le transforma în sfinte T-uri.
Cât de bine şi-a imaginat Aldous Huxley, acum mai bine de 80 de ani, viitorul, apreciază chiar "New York Times Book Review": „E o experienţă înfiorătoare să descoperi cât de multe dintre predicţiile satirice ale lui Huxley au devenit realitate, într-o perioadă atât de scurtă".
Găsiţi „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley la Librăria "Donaris", de pe strada Nicolae Bălcescu, nr. 26.
