* Zece roluri, o actriţă, cinci actori *
Ieri, în prima zi teatrală a Festivalului Naţional de Comedie, Teatrul „Fani Tardini” a spart gheaţa, cu piesa „Hora iubirilor”, a dramaturgului austriac Arthur Schnitzler.
De remarcat faptul că este vorba despre debutul unui proiect cultural care l-a adus în weekend la Galaţi chiar pe ambasadorul Austriei: „Sinapse dunărene”, proiect pentru „exportul şi importul” de producţie teatrală şi dramaturgie.
Am avut ocazia să particip sâmbătă la premieră, unde montarea a fost bine primită, în ciuda unui public cam răruţ; ca să nu mai vorbim despre sublimele oficialităţi gălăţene, care iar au lipsit cu desăvârşire.
Piesa, cu umor amestecat cu disperare, cu reţinere germană şi puţină nebunie, pare un exerciţiu de realitate. Dacă vă aşteptaţi ca piesa lui Schnitzler (1862 – 1931) să fie una cuminte, cuminţită de timp, vă înşelaţi! Nu s-a prăfuit deloc într-un veac întreg!
Ce-i drept, în epocă, autorul care primea remarcile admirative ale doctorului Freud, pentru că a dobândit intuitiv ceea ce el obţinuse în ani de cercetare ştiinţifică – cunoaşterea psihicului – a stârnit scandal: la 1900, cenzura i-a interzis piesa, iar spectacolul de la Berlin, 21 de ani mai târziu, l-a adus în justiţia pudibondă nu numai pe autor, ci şi pe interpreţi!
Astăzi, nu aluziile sexuale, ci mascatul cinism masculin cotidian în faţa rezistenţei limitate, a naivităţii sau a dezamăgirii femeieşti poate impresiona…
Piesa pare foarte actuală, deşi atmosfera iniţială era a celui de-al doilea Reich după înfrângere, în plină mizerie socială şi morală. „Scriu despre dragoste şi moarte. Ce alte subiecte există?”, mărturisea autorul într-un interviu.
Scene erotice din viaţa unei femei cât cinci
Cinci personaje-femei în cinci ipostaze, toate cinci umilitoare, tragice sau măcar cu gust amar, pe fondul unui umor cinic, dar exact, sunt jucate excelent, în viziunea regizorului Geirun Ţino, de o singură actriţă: Oana Preda Gheorghe.
Prostituata care se dă de pomană soldatului (actorul Ciprian Braşoveanu), femeia victimă a escrocului sentimental (jucat de actorul Stelian Stancu), femeia coaptă, darnică cu tânărul timid (actorul Gabriel Constantinescu), bănuitoare dar concesivă cu soţul gelos (actorul Dan Căpăţână) sau prostituata dezamăgită de putredul conte la andropauză (actorul Vlad Vasiliu).
De remarcat: ambii directori-actori ai Teatrului au urcat pe scenă în acelaşi spectacol… Poate că Ciprian Braşoveanu ar trebui să-şi mai nuanţeze prestaţia, restul actorilor jucând impecabil. Scena cea mai lucrată, în care Dan Căpăţână a fost foarte bun alături de Oana Gheorghe, a fost şi cea mai întinsă, dezechilibrând însă dramaturgic piesa.
De altfel, profitând de faptul că personajele feminine sunt interpretate, excelent, de aceeaşi actriţă, celor cinci module le-ar fi stat bine rânduite după o logică a experienţei femeii în timp. Foarte bun, de asemenea, Gabriel Constantinescu, care a mizat pe gag.
Scena rotativă a „jucat” şi ea, fiind folosită pentru a da ritm. Scenografia, cu un decor funcţional şi de atmosferă este semnată de regizor (care semnează şi muzica, inspirată!) şi de plasticianul Gigi Andreescu.
Astăzi, de la ora 19,00, Festivalul continuă cu trupa Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, cu spectacolul „Natură moartă cu nepot obez” – text şi regie Ion Sapdaru, cunoscut gălăţenilor prin mai multe piese de succes montate la noi.
