Doarme continuu: ziua, noaptea, pe burtă, pe spate, încet, repede, pe-o parte, frumos, tare, liniştit, sforăind…doarme, nu se încurcă, nu se preface, nu se joacă de-a somnul! Maică-sa nu are ce să-i facă. Nici taică-său. Nici sora sa. Nici neamurile materne şi paterne sosite de urgenţă să-l scoată pe flăcău din braţele adormirii care a pus stăpânire pe trupul firav al adolescentului ostenit. Că aşa se spune în cartier: a gândit într-o zi foarte mult, chiar se vedea prin ferestre fumul produs de creierul pus la treabă, nici nu contează la ce gândea…şi a ostenit în asemenea hal, încât a picat lat pe dormeză…şi, iată, a trecut o săptămână, nu se mai trezeşte, toţi se uită cu mirare şi grijă, problemă delicată, ce mai tura-vura!…
Ca să rezolve această nemaipomenită problemă, părinţii au apelat la diverse metode şi instituţii specializate, au venit tot felul de ziarişti clasici şi digitali, tot felul de medici, chiar şi specialişti în paranormal s-au aplecat asupra acestui deja celebru adormit. Până şi preoţi din real, areal şi ireal s-au străduit să-l scoale pe robul lui Dumnezeu, însă toate eforturile tuturor s-au dovedit zadarnice. Unii chiar au crezut că-i în moarte policlinică, alţii au zis că-i în moarte normală, dar nu-i adevărat. Că i-au pus oglinjoara la năsuc, şi asta s-a aburit. I-au pus un chibrit aprins la nări, şi ăsta s-a stins. Deci, semne clare de viaţă…însă nici un urlet, nici un descântec de babe, nici un zgomot nu au avut efect asupra acestui fenomen din ce în ce mai răspândit printre flăcăii contemporani, fenomen care, amestecat cu lenea, formează un obstacol foarte greu sau imposibil de trecut, lanţ la picioarele dezvoltării armonioase a societăţii, la creşterea produsului intern brut pe cap de locuitor treaz şi adormit.
Până la urmă, un guru celebru din Cotul Pisicii, renumit pentru succesele sale în primul vers al imnului naţional, fost şef de scară pe Scara Oţchi şi, actualmente, specialist în ceaţă şi în alte puncte de vedere nebuloase, a sosit cam pe la ora prânzului şi a intrat în odaia unde adormitul sforăia aşa de fin şi elegant, încât toate sculele performante ale ziariştilor înregistrau de zor decibelimea bizară. Nenea guru s-a aplecat profesional pe diametrul urechii flăcăului şi i-a poruncit scurt: deşteaptă-te, băi, să nu mori de foame, prin somn!…Desigur, acesta s-a sculat, s-a repezit la masă, a mâncat, a căscat persuasiv…şi ce credeţi că a făcut?
