Vicepreşedinte al Academiei Române şi, în acelaşi timp, unul dintre cei mai importanţi lingvişti români din toate timpurile, Iorgu Iordan s-a născut la Tecuci, pe 29 septembrie / 11 octombrie 1888, dintr-un tată bulgar şi o mamă româncă.
După ce a absolvit Gimnaziul Real de băieţi din oraşul natal, a plecat la Iaşi, unde a urmat cursurile liceale (1908), iar apoi pe cele ale universităţii locale (1911), obţinând licenţe în limba şi literatura germană şi în drept. Ulterior s-a specializat în filologie şi lingvistică la universităţile din Bonn, Berlin, Paris, Florenţa şi Roma. În 1919 şi-a susţinut doctoratul în filologia modernă, sub îndrumarea lui Alexandru Philippide.
În 1926 a devenit profesor la universitatea ieşeană, unde a predat timp de 20 de ani. Din 1946 a preluat catedra de romanistică a Universităţii Bucureşti (unde a rămas până la pensionare, în 1962), după ce în anul anterior fusese primit ca membru titular al Academiei Române.
Iorgu Iordan a scris numeroase tratate de lingvistică şi filologie, printre care „Toponimia românească”, „Stilistica limbii române”, „Introducere în studiul limbilor romanice”, „Limba română actuală”. A publicat ample studii de critică literară, despre Cervantes, Dante, Goethe, Petrarca, Arghezi, Creangă, Caragiale, Eminescu, etc.
Pentru meritele ştiinţifice unanim recunoscute a fost recompensat cu titlul de Doctor Honoris Causa al universităţilor din Berlin, Montpellier, Gand şi Roma, fiind şi membru al academiilor de ştiinţe din Leipzig, Berlin, Viena şi Munchen.
A întemeiat şi editat la Iaşi Buletinul Institutului de Filologie, a fost responsabil al Dicţionarului limbii române (DLR) şi al mai multor publicaţii de profil, a fost director al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, preşedinte al Societăţii Române de Lingvistică, dar şi ambasador al României la Moscova (1945-1947), în perioada în care intelectualii reprezentau candidaţii ideali pentru diplomaţie.
Iorgu Iordan s-a stins din viaţă la Bucureşti, pe 20 septembrie 1986, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu. Institutul de Lingvistică al Academiei Române şi Şcoala nr. 11 din Tecuci îi poartă astăzi numele.