Gălăţeni care au uimit lumea - Ioan Neniţescu

Gălăţeni care au uimit lumea - Ioan Neniţescu
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Multă lume a auzit probabil versurile poeziilor patriotice „Ţara mea” (Acolo unde-s nalţi stejari /Şi cât stejarii nalţi îmi cresc / Flăcăi cu piepturile tari, / Ce moartea-n faţă o privesc) şi „Pui de lei” (Eroi au fost, eroi sunt încă / Şi-or fi în neamul românesc!...), însă destul de puţini sunt cei care ştiu că Ioan Neniţescu, autorul lor, este gălăţean.

Ioan S. Vasiliu, pe numele său real, s-a născut la Galaţi, pe 11 aprilie 1854, fiind al doilea copil al soţilor Ştefan Vasiliu (negustor de pânzeturi) şi Elisabeta Zaharia. Numele Neniţescu l-a împrumutat de la unchiul său, pentru a fi în pas cu moda vremii, care impunea nume cu reverberaţii latine.

A urmat cursurile Şcolii Comerciale „Alexandru Ioan I” din Galaţi şi apoi liceul la Iaşi, unde şi-a dat şi bacalaureatul. Pasiunea pentru literatură l-a determinat să se înscrie la Facultatea de Litere din Iaşi şi să frecventeze şedinţele societăţii literare „Junimea”. Din această perioadă datează şi primele sale versuri, pe care i le închină lui Vasile Alecsandri, pe care îl considera mentorul său spiritual. Debutul efectiv datează din 1874, când a publicat în ziarul gălăţean „Gardistul civic”. Primul volum, „Flori de primăvară”, i-a apărut în 1880.

În paralel, s-a înrolat voluntar în armată şi a participat la Războiul de Independenţă din 1877. A făcut parte din Regimentul 13 Dorobanţi şi a fost rănit în asaltul asupra redutei Griviţa. Pentru faptele de vitejie de pe câmpul de luptă a fost decorat cu mai multe medalii româneşti şi ruseşti, printre care „Steaua României”, „Virtutea Militară” şi Crucea „Sf.Gheorghe”.

După război, în 1878, Ioan Neniţescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Arte de la Berlin, pe care a finalizat-o cu un doctorat susţinut la Leipzig, în 1887. După revenirea în ţară, a fost profesor la o şcoală din Bucureşti, revizor şcolar şi inspector şcolar al Bucureştiului.

În 1888 a fost ales deputat de Covurlui, fiind şi secretar la Camerei, iar mai apoi prefect de Constanţa şi de Tulcea.

Deşi a scris şi poezii de altă factură, precum şi piese de teatru, fiind un colaborator frecvent al revistelor vremii, Neniţescu a rămas cunoscut datorită poeziilor patriotice. Meritele literare i-au adus în 1896 şi titlul de academician.

S-a stins din viaţă, la Buzău, la numai 47 de ani, pe 23 februarie 1901.

În Galaţi, numele său este purtat de o stradă şi de o grădiniţă.

Citit 9177 ori Ultima modificare Miercuri, 20 Februarie 2013 18:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.