Violonist şi compozitor care a transpus într-o manieră modernă lucrări de inspiraţie folclorică, Ludovic Feldman s-a născut la Galaţi pe 25 mai 1893.
A început să studieze vioara în localitatea natală, între 1903 şi 1909, apoi a continuat la Conservatorul din Bucureşti, precum şi în cadrul unui curs de specializare la Viena (1911-1913).
Şi-a început cariera profesională în 1925, la orchestra Operei din Zagreb, în calitate de concert-maestru, anul următor găsindu-l la Opera Română din Bucureşti, unde a fost prim-violonist până în 1940. În paralel, a activat ca violonist şi concert-maestru la Filarmonica „George Enescu”, până în 1953, când a ieşit la pensie. În următorii zece ani a fost conducător al biroului pentru muzică simfonică şi de cameră al Uniunii Compozitorilor.
De-a lungul carierei, a fost sfătuit şi încurajat să compună de o serie de mari nume ale muzicii româneşti, printre care Mihail Jora sau George Enescu, cel din urmă sprijinindu-l pe Feldman şi în momentele dificile prin care a trecut din cauza originii sale evreieşti.
Cariera sa componistică a început relativ târziu, în jurul vârstei de 50 de ani, când s-a decis să dea curs celor care-l vedeau foarte dotat pentru acest lucru. Compoziţiile sale au acoperit mai multe genuri muzicale - muzică simfonică, de cameră, concertantă, corală sau pentru pian. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără: Poem tragic, Şase schiţe simfonice, Cinci piese pentru orchestră, In memoriam Anne Franck, Simfonie concertantă pentru orchestră de coarde.
În afara concertelor şi a activităţii componistice, a susţinut emisiuni la radio şi televiziune, a publicat articole şi cronici muzicale. A primit numeroase distincţii şi premii, din partea Uniunii Compozitorilor, Academiei Române sau la festivalurile „George Enescu”.
Ludovic Feldman a murit pe 11 septembrie 1987, la Bucureşti.
