Sunt în Norvegia. În loc să umblu creanga prin pădurile moldave, umblu aiurea printr-un stat/regat scandinav. Mai exact, nu caut potcoave de cai morţi ori vii, nu caut moaşte de vikingi vechi ori noi, nu caut rămăşiţele (reale sau imaginare) ale celui mai puternic zeu din mitologia cestui loc (vezi Eminescu: "Odin şi Poetul")... ci, mai degrabă, îmi satisfac orgoliul de mare anonim(eni) în orăşelul Bergen, pe-o coastă de Atlantic, însoţit de cea mai straşnică amantă din Europa şi din Lume. Cetatea numără cam o sută de mii de locuitori civilizaţi cam de o sută de mii de ori mai mult decât în Noul Galaţi. Nu?... Sigur că da!
Circulăm cu-n automobil închiriat pe bani puţini. Conduce amanta mea, fiindcă eu n-am reflexe/stofă de şofer. Nu-s în stare/măsură nici măcar pe doamna/domnişoara (nu ştiu exact ce-i) s-o frânez/accelerez, darămite să pedalez limuzina asta de fiţe. Iată, vizităm celebra biserică Notre Dame de Messine, târguim fleacuri şi bagatele... (suveniruri de amintiri... cum s-ar exprima franglezul Grigore)... se face aproape seară şi ne hotărâm să ne retragem la Romantik Hotel Zum Klosterbrau, la câteva sute de metri de orăşel, unde avem rezervarea/cazarea. Bineînţeles, nu-i cazul să mai zic, nu vedem nici un automobil parcat pe trotuar, pe carosabil, aiurea. Totuşi, foarte multe circulă încolo şi încoace. Nu ne mirăm. Sau, mai bine zis, ne mirăm, însă ne mirăm pe dos. Ajungem la hotel. Nici un automobil în faţă ori în spate. Credem că suntem singurii turişti, mai ales că nu auzim nici un decibel sfărmând aerul curat, văzduhul liniştit cum Lacul lui Eminescu ori cum Lebăda lui Blaga. Amanta execută o oprire nervoasă, ne dăm jos, ne cărăm sus, ne uităm la desene animate, ne odihnim regeşte... visăm tare mult şi bine "Odin şi Poetul"...! Sigur că da! Nu?...
După micul dejun, satisfăcuţi până-n măduva cozii de condiţiile oferite nu numai în vorbă, ci şi în faptă, ne cărăm la vehicul. Pe parbriz, un înscris de la Poliţie ne înştiinţează că avem de plătit 1.000 de euro amendă pentru parcare anapoda. Credem că-i păcăleală, mai ales că nu-i specificat unde trebuie să plătim. Însă, surpriză: înainte de a lăsa limuzina, funcţionarul firmei de la care am închiriat-o ne arată ţidula de la Poliţia din Bergen şi ne cere să achităm amenda scurt şi cuprinzător. N-avem încotro. Trebuie să plătim. Nu era mai bine să întrebăm, să aflăm şi să respectăm legile pe care nici un "viking" n-ar îndrăzni să le sfideze?... (Publicitate: Vizitaţi parcările din Noul Galaţi!)...
