Trei icre negre şi două babe pasteurizate (I)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Peste drum de piaţă (aia din Ţiglina 17) îmi stă-n cărare un magazin care vinde peşte. Sau, cum se pronunţă negustorii moderni, desface peşte. Mai limpede, cumpără peşte mai ieftin decât mi-l vinde mie, de la unul care l-a cumpărat mai scump de la altul care i-l vinde lui. Sau, şi mai limpede, fiecare vinde mai scump decât cumpără, ultimul păcălit fiind cel care ia să mănânce, nu să vândă... specula/înşelătoria asta numindu-se, în limba  hoţilor, economie de piaţă. Astfel, nu-i nici o exagerare în afirmaţia mea, s-a ajuns ca preţul peştelui să fie aproape "prohibit" pentru amărâţii cestei cetăţi "moderne". Suntem de ruşinea "universului cosmic". Cam aşa zicea sergentul Şaptefraţi (actorul Valentin Uritescu) într-un film. Şi cred că are dreptate. Chiar că-i o ruşine să nu te poţi "atinge" de peşte fiindcă e foarte scump, de parcă-l udă cineva în fiecare zi, aici, cu Dunărea sub ochi, sub nas. Pe vremea unui preşedinte împuşcat de alt preşedinte, peştele era de-o mie de ori mai ieftin decât pe vremea unui preşedinte urât, blestemat şi ameninţat de alt preşedinte. Nu?... Sigur că da!

Magazinul acesta "desface" şi icre. De care-ţi salivează/pofteşte lingurica: mari, mici, albe, negre, pregătite, crude, coapte, pătrate, rotunde. Intru să târguiesc trei icre negre şi să mi le administrez cum mi-a prescris doctorul Vasile Morun: una (dimineaţa) înaintea mesei de brad... şi două (la prânz) una înainte şi una după aceeaşi masă. Că n-am de fag. Că şi ăsta s-a dus la dracu-n praznic, să se facă masă de toate zilele pentru cei care halesc icre negre cu lopata. Nenea doctor mi-a poruncit să nu mă "tratez" şi seara cu "pilule" negre, că-i periculos. Şi numai dacă îmi trece prin cap vreo d-asta neagră, şi tot risc să am visuri întunecate cu moş Santiago, celebrul bătrân din marea lui Hemingway. Aţi citit şi aţi văzut ce namilă de peşte a prins personajul lui Ernest, nu? Şi ce pupăza să fac eu cu monstrul ăsta marin? Dacă mă dau jos (din coşmar) cu tot cu peşte... şi mă confundă lumea cu moş Santiago... şi mă "copiază" vreun prozator/ziarist care vrea Joseph Pulitzer şi Alfred Nobel pentru literatură?... Nu, sigur că nu! E mult mai bine să respect reţeta lui Morun! Decât să ajung la mal cu un schelet de peşte cât Şantierul Naval... mai bine beau un ceai de tilia cordata şi dorm liniştit, chiar am toate şansele să visez că fac levitaţie... şi că ajung într-o lume cu peşte ieftin şi nesimţiţi puţini! Nu?... Sigur că da!

Gata, intru în magazinul cu aer bine condiţionat şi cu peşte bine aşezat printre gheţuri şi preţuri!...

Citit 2175 ori Ultima modificare Luni, 28 Iulie 2014 16:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.