Se ia o coală de hârtie. O coală de hârtie albă, dacă cerneala-i neagră. O coală de hârtie neagră, dacă cerneala-i albă. Se aşează coala de hârtie pe o masă netă. Se aşează călimara în dreapta, dacă nu eşti stângaci...ori invers. Se ia tocul, se sfinţeşte peniţa. Se face semnul crucii spre răsărit, dacă-i seară…şi spre asfinţit, dacă-i dimineaţă. Nu se scuipă în palme. Nu se scuipă nicăieri. Se rosteşte rugăciunea de scrisoare. Se înmoaie peniţa-n cerneală. Apoi, de sus în jos şi de la stânga la dreapta, după limbă, după obicei şi după mod, se caligrafiază cu mare grijă, cu toate facultăţile şi responsabilitatea, cu lacrimi de ne/răbdare şi de ne/aşteptare gata să nu cadă pe scris: „Uită-te în ochii mei şi spune: şi în anul acesta s-au făcut crizantemele! şi în anul acesta a venit toamna! şi în anul acesta au murit fluturii! şi în anul acesta am crezut că în anul acesta mă voi furişa într-o pasăre caldă şi voi ajunge unde nu există pasăre rece! şi în anul acesta a fost dezlegare la păcate, dar eu m-am suit la cerul din fântână…să cer iertare şi să beau nişte mulţime de singurătate!”…Pauză de respirare. Pauză de inspirare sub gutuiul înflorit. Pauză de expirare în faţa cerului zdrenţuit. Pauză de chemare. Pauză de umplere. Nu?…Mai departe: „Uită-te în ochii mei şi spune: uită-te în ochii mei şi spune că şi în anul acesta va fi o noapte a crizantemelor lungi şi vom merge în cimitirul cu fluturi să aprindem lumânări la capătul păsărilor reci! şi în anul acesta am crezut că în anul acesta vom fi pedepsiţi prin legare la iubire, însă singurătatea a luat cerul din fântână, rochia de mireasă şi hainele de mire din întâmplare!”…Pauză de uimire. Pauză de admirare. Pauză de răscolire prin toate cele încăperi ale vremii şi ale timpului pierdut. Pauză de crizantemizare. Pauză de crizantemireasă. Pauză de crizantemire. Nu?…În continuare: „Uită-te în oglindă şi spune: taci, domnule! taci, doamnă!…nu se vede ce urât a fost fără crizanteme în anul acesta? şi nu se vede ce tristeţe exemplară cu fluturi bătrâni şi ocoliţi de moarte? şi nu se vede ce mai plictiseală ar fi fost într-o toamnă fără conţinut? şi nu se vede cum se usucă lemnele pentru vioară?”…Pauză de stare. Pauză de ne/uitat. Pauză de privire peste umărul toamnei. Pauză de cercetare-n Răpciune. Pauză de suire-n Carte. Nu?…Sigur că da: „Taci, Domnule! Taci, Doamnă! Chiar nu se aude şi nu se vede cum nici în anul acesta n-am crezut că anul acesta atât de frumos la ne/murire prin fascinaţie ne condamnă?!”…Nu? Publicitate: Toate lucrările de control la Toamnă se dau toată Primăvara!
Lucrare de control la toamnă Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
