Am visat că mă duc să rămân unde-am fost
negreşit şi adânc la picioare de plai...!...
Se făcea c-am ajuns şi aud strigăt lung,
rugăciune şi dor: hai încoace şi stai,
hai încoace şi vezi ce-ai lăsat fără rost
şi-ai plecat să te-mbeţi cu parfum de nimic...
ai uitat vorbe dulci sub cireşul amar,
ţi-ai uitat steaua-n pârg şi şotronul în frig!...
Iscodesc în oglinzi, cred că-s eu...oare-s eu?...
Dintr-un colţ cu paingi desluşesc: nu eşti tu,
şi nici n-ai cum să fii, dacă n-ai să-nţelegi
măreţia lui Da când stăpân este Nu,
dacă n-ai să pricepi măreţia lui Nu
când otrăvuri s-ascund sub rostirea lui Da!...
Când blesteme s-aud şi securi se ascut,
poţi să crezi că eşti tu, că nu eşti alt Ceva?...
Am visat că mă duc să rămân unde-am fost...
şi am stat până când şi cu geamul deschis...!...
Oare Cine-a intrat? oare ce fel de Tu...?
şi m-a rupt din oglinzi, şi m-a dat jos din vis?
Şi (acum) ce să fac, dacă nici nu sunt Eu?!
dacă nu sunt nici Tu?!...alt Ceva/Cineva?!...
Mă întreb şi mă mir...şi adorm fără vis:
nu-s nici da pentru Nu...şi nici nu pentru Da!
