Un bulgăre de humă (înainte şi după...Ion Creangă)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Sunt bulgărul acela...cred că-l ştii...

rostogolit în jurul firii tale

când timpul meu, tac-tic, tic-tac, bătea

ca un pui strâmb, cu aripi inegale...

şi m-ai văzut, şi-ai spus că nu mă laşi

departe, fără ploaie şi zăpadă,

să mă usuc, să fiu biet lut uitat...

că n-ai s-azvârli cu mine niciodată...

şi-acuma stau pierdut în calea ta

şi-aştept să se audă, să se vadă!

 

Sunt bulgărul acest, pe care-l calci

şi îl azvârli, frumoaso, după mine,

când sar în raiul tău să fur pământ

fiindcă am secundele puţine

şi n-au în ce să prindă rădăcini,

să se-nmulţească şi să mai rămână

sclave iubirii tale până când

nici o ţărână n-o mai fi ţărână...

şi până când nu va mai fi nici „când”,

şi până când nu va mai fi nici „până”!        

Citit 9127 ori Ultima modificare Miercuri, 07 Octombrie 2015 14:50

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.