!pe fiecare frunză scrie toamnă
cu galben în caligrafii de vânt
şi iartă-mă şi bună seara doamnă
mi-i frig mi-i dor şi parcă nu mai sînt!
!de ce mi-i dor e singura-ntrebare
caut răspuns zburându-mă în gol
o pasăre de-a pururi călătoare
de-a pururi rătăcindu-se de stol!
!în toamna asta nu mai plec de-acasă
nici o plecare nu mai are preţ
rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă
şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ!
! şi parcă nu mai sînt de-atâta brumă
tăcerea ta la flacără condamnă
pe fiecare frunză scrie du-mă
şi iartă-mă şi bună seara doamnă!
