Astăzi începe nemurirea mamei
în ceruri, în icoane şi-n cuvinte...
timpul stă-n ceas, pogoară din secundă
şi-ngheaţă înapoi şi înainte!...
În sus şi-n jos, alcătuirea-i sfântă...
(printre smerire şi blândeţe, printre
în/lăcrămări cu dor, alean şi rosturi)...
se vede-ntr-un demult cum vrea să intre
încet-încet, în casa părintească...
şi cum începe (iarăşi) să ne nască,
şi cum ne dă frumos, curat şi bine,
şi ne învaţă numai cumsecade,
cum roagă-nspre nălţimi s-avem iertare
când săvârşim greşale şi păcate!...
Astăzi începe nemurirea mamei
în lăcrămarea sufletelor noastre...
un fel de-a crede că a fost şi este
şi merge-ntr-un loc, si(n)gură, s-adaste
alt început pe-aceeaşi scumpă roată:
un totdeauna din/spre niciodată!
