La capăt, acolo... (catharsis)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

La deal, tot la deal, că la vale-i târziu,

nu vrea să ne vadă!...

La capăt, acolo, pe culme-am să fiu

cu doamna livadă!

Cu doamna livadă, aceea, de-atunci,

de-o samă cu mine!...

Aveam şapte taine şi zece porunci...

şi zile puţine!

Aveam ochii mari şi curaţi şi adânci

de-atâta uimire!...

Era să (nu) plâng şi era să (nu) plângi:

mireasă şi mire!

Ceresc de frumos... fără grijă, cu toţi,

cu taica şi muma!...

Ecouri de horă şi doină şi roţi

s-aud pân-acuma!

S-aude mirosul de ploaie şi grâu,

de turte pe plită!...

O stea, două stele...doi cai fără frâu...

livadă-nflorită!...

Şi greu, şi mai greu... nu se ştie alt fel

de cale spre roadă!...

Osârdie-n lacrimi, nădejde-n tunel

de vis şi rocadă!

Nimica nu-i pur, nu-i nimica murdar,

nimic nu se cere!...

O viaţă-n suire spre zare-n zadar,

spre altă durere!...

Din carte-n caiet... din hotar în hotar...

lumină-n odoare!...

Aşa... să-nvăţăm şi să fim în habar

că moartea nu doare!

Citit 8220 ori Ultima modificare Duminică, 22 Mai 2016 19:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.