De-a râsul şi de-a plânsul şi de-a tumba
prin ceastă lume cu ne/muritoare,
îmi caut locul ne/ştiut nimeni
drept singurul răspuns la întrebare!
Şi-ncoace, şi încolo, şi oriunde,
şi-oricum, şi-oricând...această căutare-i
sortirea, orizontul, ne/dreptatea
ne/răbdătoarei şi ne/ştiutoarei!
Astfel, nu altfel...fără vro oprire
pentru hodină-n timpul/spaţiul unde
locul acela-i pururea ne/sigur:
nici nu se vede, dar nici nu s-ascunde!
Sigur că nu! – pot spune totdeauna:
mă îndoiesc, şi plâng, şi râd, şi-mi pasă!...
Sigur că da! – oriunde-aş fi, se vede
şi se aude cum că sunt acasă!
