Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Prolegomene (către Irina Mihaela Bălan, într-un solstiţiu fără cusur)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Cred că aşa e dat mereu:/ să nu mă joc de-a Dumnezeu

şi să nu-i cer nimic în plus,/ dacă nu ştiu ce am de spus!

 

Nici nu mă joc şi nici nu-i cer/ cheia intrării în Mister...

nu mă atrage nici un rai,/ nici un „rămâi” şi nici un „hai”!

 

Totul nu zice mai nimic,/ însă mai strig, încă mai strig:

ia ce (nu) ştii că n-ai luat,/ dar nu-mi lua ce nu mi-ai dat!

 

Nimicul parcă spune tot/ ce n-are sud, ce n-are nord,

ce n-are sus, ce n-are jos/ în Ochiul sfânt şi majestos

al cestui Unu-n care stau/ suflat cu Ag, suflat cu Au...

dar fără suflet, fără rost.../ parcă am fost, însă n-am fost!

 

Sigur că da, sigur că da:/ nimic ceva...nici alt ceva...!...

Cred că aşa e dat mereu:/ să nu mă joc de-a Dumnezeu!        

Citit 9802 ori Ultima modificare Luni, 20 Iunie 2016 16:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.