Sub ochiul Resemnării, necruţător şi calm,
văd Liniştea...şi-o caut în Taina unui Psalm
al Lacrămii trimise spre-adâncul meu mărunt,
din naltul Veşniciei pe care n-o ascund
de-a lungul ori de-a latul vreunei vorbe goale,
pe care-o duc în Crâşme şi o duc şi-n Catedrale,
o duc şi în Ispită, şi-n braţe...şi-n Cuvânt
îi caut Loc de Leagăn pe veci...din când în când!
Sub ochiul Resemnării, sever şi dinadins,
văd şi aud Surpare continuă-n Cuprins,
surpare înspre Minus, surpare înspre Plus...
cu toate cele care-s şi cele care nu-s
decât o prelungire a-nchipuirii mele
de dincolo de Lume, de dincolo de Stele...
şi toate-ntr-o Secundă, atât...şi iar...şi iar...
Exact...(prin hazardare)...scornindu-se-n Zadar!
