Două arii (cotrobăire-n viitor)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Trecuse un veac de mii de ani de la naşterea mea...

şi eu încă umblam cu cercul printre marile

şi ultimele minuni ale lumii,

şi tu stăteai şi umblai după mine cu ghetele pe dos

şi în rochie de stambă,

şi eu îţi recitam şi-ţi scriam poezii

despre aria cercului şi aria iubirii

exact când plângeai cât de trist şi cât de frumos

ştiu să moară fluturii de lampă!

 

Acum nu mai ştiu câte veacuri de mii de ani

au trecut de la moartea mea,

nu mai ştiu dacă aria cercului şi aria iubirii

sunt cotropite de nu-mă-uitare...

dar te văd şi te aud aproape, din ce în ce mai aproape,

ca pe un fluture de lampă

gata să se sacrifice oricum şi oricând şi oriunde

pentru această mare şi definitivă

singurătate în i/luminare!

Citit 7719 ori Ultima modificare Miercuri, 19 Octombrie 2016 17:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.