a plecat fără să zică/ dacă vrea dacă nu vrea
dacă ştie dacă poate/ vro ceva sau altceva
cred că n-are ce să ştie/ ce să poată şi să facă
într-o lume năzuroasă/ delirantă şi buimacă
şi acuma-i unde este/ locul ei (ne)cunoscut
şi ar vrea să se întoarcă/ dar nu are început
nici sfârşit nici alinare/ are doar (ne)norocire
de a zice că (nu) vede/ dacă-i o în(de)plinire
stă pe margine şi tace/ şi refuză orice-ar zice
careva că-i mai râvnită/ chiar decât euridice
şi orfeu stă-n dumirire/ că (nu) poate înţelege
dincolo fără(de)lume/ dincoace fără(de)lege
şi aşa mi-aduc aminte/ ce nu poate să (nu) fie
într-o vreme pardosită/ cu a cincea simfonie
într-un timp fără clipire/ de tăgadă şi aiurea
dau să tai fărădelege/ hoţii mi-au luat securea
