Am să mă duc să bat la geam, chiar dacă n-ai
lăsat nimic, nimic, nimic în urma ta...
poate găsesc măcar o umbră de atunci,
de când ceva, altă ceva, alt cineva...!...
poate găsesc măcar ce-a mai rămas din cai
după ce-au fost şi au plecat atâţia lupi
şi corbi...şi, poate, în tot jurul părăsit,
găsesc măcar nu/ mă/ uitare şi hurlupi,
măcar şotronul scris frumos, pe sub salcâmi,
printre oleandri, printre meri şi prepeleac...!...
ştii când săream şi răsăream până târziu,
până-ncepeai să taci, până-ncepeam să tac,
până când umbra mea şi-a ta se-ndepărtau
încet, încet, spre alt ceva, alt cineva...?!
Am să mă duc să bat la geam, chiar dacă n-ai
lăsat nimic, nimic, nimic în urma ta!
