Te joci cu cercul?!... vezi cât e de greu
să nu te pierzi (poetic) în cercare
şi să n-auzi o inimă de zmeu
cu făt-frumos alături, pe cărare,
pe vale ori pe deal, unde mai sunt
zile şi nopţi de basm, abandonate
atunci, într-o uitare fără fund,
când toţi trăiam pentru eternitate?!
Aşa, numai aşa mai poţi scăpa
din cest loc fix, din ceastă cercuire,
din cest punct strâmt şi sec, numai aşa
mai poţi stârni adâncul... să te mire
cum că trăim din nou, fără păcat,
cu cei rămaşi în cărţi, ca în morminte,
cu cei frumoşi, pe care i-am visat
când nu eram nişte-ntâmplări murinde!
Aşa, numai aşa cred că-nţeleg
de ce te cheamă greul şi uşorul
să (te tot) duci (cu) cercul înspre-ntreg,
unde nu are loc cercuitorul!
Te joci de-a dura?... vrei să-ncerc şi eu?...
eşti jucăria mea tulburătoare...
(şi pentru făt-frumos! şi pentru zmeu!)...
eternă dintr-o singură-ncercare!
