Mi-au dat lacrimile pe strada lui Mihai Eminescu,
aseară, când am auzit Lumânarea la fereastra ta,
în rochie de noapte, lungă până la Capătul
unde începe Totdeauna: Sigur că da! Sigur că da!
Mi-au dat lacrimile pe strada lui Mihai Eminescu,
aseară, când n-am văzut nici Atunci şi nici Acu...
şi când (n)-am văzut că sunt la Capătul
unde se aude Totdeauna: Sigur că nu! Sigur că nu!
Sigur că da: toate femeile de pe strada Poetului
mi-au luat lacrimile mele şi mi-au dat lacrimile lor
pentru Sfinţirea Teiului în care mugurii
şi florile şi păsările şi foşnetele Niciodată nu mor!
