Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Pe rug şi pe rugăciune (purificare infernală)

Scris de  Vineri, 17 Martie 2017 00:00
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Mă-nclin în faţa frumuseţii tale,
mă faci să uit, să ocolesc urâtul tot,
tu-mi ţii pe mers şi sufletul şi steaua
când văd ş-aud şi ştiu şi cred că nu mai pot!
 
Din ochii tăi ca două catedrale
îmi dai să beau şi râs şi plâns până la fund...
numai aşa mai are loc iertarea
celui ce-am fost un păcătos şi încă sunt!
 
Îngenunchez şi-mi fac o cruce mare,
să vezi şi tu şi să-nţelegi cât sunt de mic
sub semeţia ta necunoscută,
pe care-o vreau şi o aştept ş-o cer ş-o strig!
 
Mă sui încet pe flăcările tale...
ce rug înalt şi lung de când şi până când
simt (pur şi simplu) cum m-ademeneşte
primul păcat...devastator...şi drept...şi sfânt!        

Citit 625 ori Ultima modificare Joi, 16 Martie 2017 16:54

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se mai publica automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.