Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Pe rug şi pe rugăciune (purificare infernală)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Mă-nclin în faţa frumuseţii tale,

mă faci să uit, să ocolesc urâtul tot,

tu-mi ţii pe mers şi sufletul şi steaua

când văd ş-aud şi ştiu şi cred că nu mai pot!

 

Din ochii tăi ca două catedrale

îmi dai să beau şi râs şi plâns până la fund...

numai aşa mai are loc iertarea

celui ce-am fost un păcătos şi încă sunt!

 

Îngenunchez şi-mi fac o cruce mare,

să vezi şi tu şi să-nţelegi cât sunt de mic

sub semeţia ta necunoscută,

pe care-o vreau şi o aştept ş-o cer ş-o strig!

 

Mă sui încet pe flăcările tale...

ce rug înalt şi lung de când şi până când

simt (pur şi simplu) cum m-ademeneşte

primul păcat...devastator...şi drept...şi sfânt!        

Citit 11447 ori Ultima modificare Joi, 16 Martie 2017 16:54

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.