Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Singur pe Pământ (şi cel mai mare învins)

Scris de  Luni, 20 Martie 2017 00:00
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Ş-acum l-aud...bătea la geam şi mă striga...
zicea că-i Singur pe Pământ şi că nu are
un loc al lui, numai al lui...şi i-am deschis
cuviincios: era Cuvântul de Onoare!
Venea de mult, dintr-un demult şi dintr-un timp
tulburător, sfinţit de Mama şi de Tata,
şi dintr-un spaţiu-n care Lacrimile dor,
iar Veşnicia niciodată nu e gata!
Şi a tăcut...ş-apoi (mi)-a zis că-i azvârlit de
colo, colo...parc-ar fi un fitecine,
parcă n-ar fi cel care-a fost la Început...
şi (mi)-a mai zis că Locul lui este la mine!
Ce pot să fac?...n-am încotro, l-îmbrăţişez
şi mă declar evlavios la fiecare:
sunt un bogat, cel mai bogat...am ce vă da
curat şi demn...vă dau Cuvântul de Onoare!        

Citit 510 ori Ultima modificare Duminică, 19 Martie 2017 16:11

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se mai publica automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.