Am fost şi eu, odată, în preajma dumneavoastră,
cu ochii şi cu pofta la masă, la fereastră...
un fel de jucărie cu suflet mare-am fost...
şi-aţi spus, şi unii şi-alţii, că-s animal şi-s prost!
Apoi, şi mai scabroase cuvinte-aţi dat spre mine,
şi, totuşi, nu vă crapă obrazul de ruşine... (!?)...
sudălmi, blesteme, pietre şi lovituri... e-hei!...
voi sunteţi oameni (?!)... Doamne, ce lei şi paralei!
Mi-aţi azvârlit urmaşii şi m-aţi călcat pe coadă,
m-aţi fugărit din suflet, din casă, din ogradă
şi v-aţi rugat să plece, să piară neamul meu...
parcă n-avem acelaşi Pământ şi Dumnezeu!
Mă uit ultima oară la voi şi mi se pare
că multă milă falsă mocneşte-n fiecare...
io-s gata, sunt aproape de Ceruri şi vă dau
cuvântul cel mai simplu şi mai curat: MIORLAU!
