"Luo Ning", aşa se prezintă gălăţeanul Emanuel Sandu prietenilor lui chinezi, potrivit publicaţiei "China Daily". Luo vine de la Luomania, după cum îi spun chinezii României, iar Ning de la oraşului Ningbo, unde şi-a finalizat studiile în limba chineză.
"În tot parcursul meu, de când am început să învăţ chineza, mai mult de 90 la sută le datorez chinezilor!", mărturiseşte Emanuel. Chinezii l-au selectat, în mai 2015, ambasador al imaginii României în cadrul unui târg internaţional la care ţara noastră a participat cu vinuri şi cu magiunul de Topoloveni. Licenţiat în lingvistică chineză, după patru ani de studii acolo, şi alţi trei în ţară, Emanuel s-a întors în Galaţi, de o lună, dar are planuri mari.
"Dacă nu-ţi place limba, e foarte greu să o înveţi"
Interesat de arta chineză şi de artele marţiale, Emanuel şi-a dorit să facă un curs de chineză. Dar pentru că era mult prea scump - 50 de lei ora - a hotărât să studieze chineza la Universitatea Bucureşti. "Munceam ca asistent de farmacie. O vară întreagă, în pauzele de lucru, pe drumul spre casă, am tocit româna şi engleza. Am fost ultimul deasupra liniei de admişi. Mi s-a spus că am avut noroc. Dacă intram cu taxă, nu cred că făceam treaba asta. Şi aşa, muncind şi mergând la cursuri, au trecut trei ani".
În 2011, absolvent de chineză-engleză, a ajuns în China cu o bursă Confucius. Timp de un an, a studiat în provincia Henan, fostă capitală imperială, oraşul Kaifeng. A continuat, apoi, cu un master de trei ani de lingvistică chineză la Universitatea din Ningbo. "Am fost singurul român. Al doilea şi al treilea an au fost dedicaţi scrierii tezei de licenţă în limba chineză - 30.000 de cuvinte - ceea ce în limba română înseamnă peste o sută de pagini, pentru că limba chineză este foarte condensată. Dacă nu-ţi place limba, este foarte greu să o înveţi", spune Emanuel.
Bujorul roşu - simbolul Chinei
Interesat de pictura chineză şi artele marţiale chineze tai-chi-chuan, Emanuel Sandu a căutat să-şi cultive aceste pasiuni. A devenit, potrivit ziarului "China Daily", unul dintre studenţii preferaţi a lui Jiang Hongsheng, fondatorul Asociaţiei Internaţionale de Pictură „Bujorul Roşu” din Ningbo, unde studenţii străini sunt învăţaţi gratuit. „Pentru că l-am promovat foarte mult în rândul colegilor mei străini, între noi s-a legat o foarte strânsă prietenie. Dacă aş vrea să mă duc acum să lucrez cu el, m-ar primi. Doar să vreau!”, spune Emanuel.
Anul trecut, la ceremonia de deschidere a Week for Exchange a Camerei de Comerţ şi Cultură din Ningbo, gălăţeanul a fost invitat pentru a face o demonstraţie de pictură tradiţională a bujorului - simbolul naţional al Chinei. Emanuel a luat locul I la o expoziţie în care trebuia să deseneze ad-hoc o pictură reprezentativă pentru semnificaţia bujorului. Şi din câteva mii de studenţi participanţi a luat locul III la un concurs de web-bloging despre China.
La rândul său, în februarie 2015, Emanuel a organizat un spectacol de muzică şi dans în cinstea Anului Nou chinezesc, unde a adus pe scenă atât chinezi, cât şi străini.
Ambasador al imaginii României
Pasiunea lui pentru cultura şi tradiţiile Chinei, premiile câştigate la concursurile de promovare a Chinei l-au făcut cunoscut. A dat interviuri în ziare precum "China Daily" şi la televiziunile locale chineze, ba chiar a lucrat ca editor, jurnalist şi scriitor la revista bilingvă "Ningbo Focus", unde, luna viitoare, ar trebui să-i apară un nou articol. Performanţele lui au atras atenţia biroul de afaceri externe al oraşului Ningbo - unul dintre cele trei mari porturi ale Chinei - oraş care găzduia, în luna iunie, un târg internaţional al ţărilor din Europa Centrală şi de Est. "Mai fusesem la târg în urmă cu un an, unde l-am întâlnit pe consulul nostru din Shanghai şi am dat mâna cu dl Emil Boc. Chinezii au făcut o preselecţie şi am devenit ambasador al imaginii României. Am ajutat delegaţia română care era reprezentată de firme de vinuri şi de compania Topoloveni. Ambasada noastră din Beijing, după vreo săptămână, mi-a transmis "felicitări!"", spune Emanuel.
Planuri mari
Emanuel începuse o colaborare cu un om de afaceri chinez, foarte elevat, care se ocupă de import-export şi a stat în România vreo 20 de ani. Timp de o lună a locuit la el acasă, în Tianjin, ca un adevărat membru al familiei. "În Tianjin am lucrat pentru promovarea de produse româneşti în China - unde se doreşte deschiderea unui lanţ de magazine cu produse sănătoase, făcute la noi şi în Europa. Ori de câte ori erau ceremonii, şeful meu vorbea foarte frumos despre România şi mă punea pe mine să-l completez. Asta aş vrea să fac în China: mi-ar plăcea să promovez România", spune Emanuel.
Din păcate, viza lui expira, iar formalităţile pentru viza de muncă durau, aşa că a revenit în ţară pentru a-şi schimba buletinul. Numai că, între timp, oraşul Tianjin a fost afectat de explozii, şi implicit omul de afaceri cu care colabora.
Lui Emanuel i-ar plăcea să se implice într-o colaborare româno-chineză. Mai mult decât a fi translator, el poate oferi consultanţă: "Din ce am experimentat până acum cu oamenii de afaceri şi oficialităţile din România şi cu străinii, mi-am dat seama că nu înţelege nimeni China, şi modul în care relaţionează. Deşi străinii din China petrec mult timp cu alţi străini, eu am stat printre chinezi şi am avut răbdarea să aflu cum gândesc şi ce simt. Mai mult de 80 la sută dintre prietenii mei sunt chinezi. Chinezii se folosesc de politeţe şi de eleganţă ca de o unealtă. Noi avem pretenţia ca lucrurile să meargă la standardele internaţionale, dar ei au standardele lor şi în ruptul capului n-or să accepte să facă afaceri în stil internaţional", spune Emanuel.
Prietenii l-au sfătuit să lucreze pentru Uniunea Europeană, dar gălăţeanului i s-ar părea o viaţă prea simplă. "Mi-aş dori-o, dar nu acum, acum am nevoie să mă dezvolt 10-15 ani. Am ambiţii mari!".
Succes, Emanuel!
