Lecţii despre DIASPORA. Am plecat un pic, pentru a veni cu lumea înapoi
Foto: În foto - români, la o secţie de votare din Castellon

Lecţii despre DIASPORA. Am plecat un pic, pentru a veni cu lumea înapoi
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Cârtim pentru că ne pasă. N-am uitat că-n spate sunt ai noştri, familiile, chioşcul de pâine, cinemaul şi băncile din parc, n-am uitat nici un moment că am plecat cu gândul, foarte mulţi dintre noi, de a ne întoarce. Nu suntem toţi ”răducioi” contemporani şi nu ne-am pus curul în palme, aşa cum nenumăraţi tembeli afirmă cu gura până la urechi. Încă avem drept de cuvânt şi de vot, atât timp cât ne rămân paşapoartele în buzunare, atât timp cât cumpărăm case în ţară şi plătim, cum statul cere, impozite şi dări, încă putem s-avem opinii, atâta vreme cât am văzut că există ţări unde nu se cheltuiesc miliarde pe panseluţe fără a face puşcărie, putem să cerem ca oamenii să se mişte, să gândească şi să acţioneze şi altfel. Deoarece, spre deosebire de cei ce-au rămas la ”parizerul naţional”, noi am văzut şi altceva, avem ceea ce se numeşte "termen de comparaţie".

Cârtim pentru că nu vom putea fi niciodată o Nouă Zeelandă, o altă Canadă, o a doua Suedie sau o mini-Americă, dar măcar vedem pe-afară că alţii au renunţat la gaura din curte, au apă pe conductă şi gaz pe ţeavă, pun hârtiile la coş şi prăjesc cârnaţii în locuri special amenajate. Au grijă de câini şi nu convieţuiesc cu haitele flămânde, violurile nu-s tratate cu indulgenţă şi potăile politice au viaţă scurtă. Discursul conform căruia ”am plecat şi nu ne mai priveşte” este inept şi fără scuză. Mulţi tac pentru că muncesc ca nişte sclavi de dimineaţă până seara, au copii de crescut şi de trimis la şcoală, bănci de plătit, rufe de spălat şi multe guri de hrănit, foarte mulţi s-au lovit în ultimii ani de criza economică, iar cheful de-a pălăvrăgi pe facebook s-a mai stins.

Cârtim pentru că treningul cu sclipici, poza cu bemveu şi bancnotele ce flutură sfidător nu au pentru toţi aceeaşi grotescă relevanţă, unora dintre noi le-a mai rămas o urmă de creier şi câteva taste de bătut. Nu vorbim pentru a da lecţii de democraţie sau de civilizaţie occidentală, ci pentru că dacii sau Brătienii sunt incapabili să ne mai ajute cu ceva. Indivizii ce ne poartă din barcă-n barcă acum, aleşi prin vot, desigur, sunt doar nişte jalnici mafioţi cu limba dulce şi cămăşi călcate la dungă. Atenţia trebuie să ne fie canalizată către ”azi” şi ”mâine”, lăsaţi-i pe strămoşi să doarmă-n linişte, nu se mai pot ridica din groapă. Iar dac-ar face-o, mai în glumă, mai în serios, ne-am pune la rând ca să le pupăm, smeriţi, moaştele.

Cârtim din poziţia celui ce e departe, la mii de kilometri. Distanţa aduce echilibru şi răcoare oricărui tip de discurs, suntem la mijloc, între casă şi noua gazdă, putem palpa zilnic diferenţele. Am plecat pentru a ne fi mai bine, dar răul nu se şterge cu mopul. Vorbim şi pentru că există doar două variante: cei de-acasă ne vor asculta şi pe noi sau îşi vor înfunda vata în urechi. În cazul celei de-a doua, măcar vom putea dormi cu conştiinţa împăcată.

Cârtim pentru că nu suntem diaspora. Suntem noi, dintre voi, cei ce-am plecat un pic, pentru a veni cu lumea înapoi. Citește mai multe pe siteul paulgabor.com

Citit 2721 ori Ultima modificare Miercuri, 10 Februarie 2016 12:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.