Patron în Galaţi, muncitor în construcţii la Londra/ Un gălăţean visează să construiască şemineuri în Marea Britanie

Patron în Galaţi, muncitor în construcţii la Londra/ Un gălăţean visează să construiască şemineuri în Marea Britanie
Evaluaţi acest articol
(16 voturi)

Acum zece ani, dacă l-ar fi întrebat cineva, spunea că atunci când va pleca el din ţară va stinge şi lumina, pentru că va fi ultimul! „Am lăsat pe altul să stingă lumina! Că mă uit că nu avem o direcţie ca ţară, dar nici puterea să ne recunoaştem vinovăţiile, alegerile pe care le-am făcut de-a lungul timpului!”, spune gălăţeanul Laurenţiu Pandelescu, primul coşar profesionist, cu atestat, despre care, în urmă cu câţiva ani, aţi putut citi în ziarul „Viaţa liberă”. Pe 22 iunie anul trecut, a plecat în Marea Britanie. A pus lacăt afacerii şi statutului de patron, dar n-a renunţat la visul lui de hornar modern, cu o trusă din care nu lipseau camera digitală şi camera endoscopică! „Visul meu şi perspectivele sunt să continui ce am început aici, în Galaţi: vreau să construiesc şemineuri în Marea Britanie. La toamnă, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi fi student la Londra la design de interior, la University of Greenwich!”, ne-a mărturisit gălăţeanul.

E drept, a plecat din ţară la o vârstă la care puţini s-au mai aventura, 54 de ani, şi a început activitatea în Londra ca spălător de vase. Tocmai de aceea merită să-i aflaţi povestea!

„Ca o frunză-n vânt”

„Plecarea din România a avut la bază înscrierea pe site-uri de recrutare, dar în momentul în care am ajuns acolo, ori tipic românesc, ori neşansă pentru mine, contractul între agenţie şi angajatorul englez căzuse pentru că era perioadă de vacanţă. Din start, am plecat din ţară fără să am vreo datorie. Am strâns undeva la 500 de lire şi i-am avut la mine. Dar în momentul în care am ajuns în Londra am realizat că sunt oarecum aşa, o frunză-n vânt. Nevrând să fac ca ceilalţi români, să stau şi să aştept am luat oraşul la picior – că transportul costă! – în jur de 40-50 de kilometri pe zi: «I need a job, sir!». Cam vreo trei săptămâni am umblat. Prima activitate: spălat vase. Două ore a avut nevoie! Dar două ore au contat pentru că am pus banii peste ceea ce mai rămăsese, o brumă de bani. Chiar l-am surprins pe managerul restaurantului că m-am dus după o lună de zile şi i-am mulţumit!”, povesteşte gălăţeanul.

Am fost curioşi cât a durat până a găsit un job stabil. Ne-a explicat că treaba cu slujba sigură este foarte aleatorie: „De la spălător de vase am schimbat vreo patru-cinci job-uri. Muncă brută. Am fost om de curăţenie la o biserică metodistă. Am lucrat o lună de zile pentru un pakistanez care a încercat să nu mă plătească conform înţelegerii. La discuţia finală, i-am spus că mie îmi place să respect gentleman agreement, cheia definitorie a Angliei. Deşi, ulterior, m-a sunat insistent să colaborăm în continuare, am spus nu! Dar la fel de adevărat este că poţi să fii angajat şi peste două săptămâni să dea faliment firma!”, ne-a povestit Laurenţiu Pandelescu.

Cum a slăbit nouă kilograme

La finele anului trecut, când a venit într-o minivacanţă în Galaţi, lucra la firma de construcţie a unui irlandez. „Mă ocup cu tot ce înseamnă muncă în construcţii. Am avut şansa să am în telefonul mobil fotografii făcute la lucrările precedente din România şi i-am arătat patronului ce pot să fac. Este interesat de ce fac eu, mai rămâne ca arhitecţii şi clienţii să achieseze. Am ajuns să studiez şemineurile englezeşti, deoarece trebuie să înţelegi filozofia englezească în construcţii. Este total diferit de ceea ce se face la noi! Îţi dau un simplu exemplu: în România, la construcţia unei case se face fundaţie. Şi la ei, dar la noi e obligatoriu să bagi oţel-beton ca să o armezi. La ei nu! Beton chior, fără pic de oţel, lucru pe care eu nu pot să-l înţeleg”, ne-a dezvăluit gălăţeanul.

„Într-o lună jumătate, de la 86 de kilograme am ajuns la 77. Am slăbit muncind la lucrarea respectivă, o extensie modernă, la o casă tradiţională britanică. Am un coleg grec care vine şi munceşte pentru că are un credit în Grecia pentru o casă, plăteşte 500 de euro lunar, dar e avantajat că lucrând în Marea Britanie îi mai rămâne şi lui de mâncare. Eu câştig mai bine decât aş fi câştigat în România, cu propria companie, dar munca este nu neapărat mai grea, ci mai conştientă pe detalii, pe partea de finisaje. Şi aici trebuie să vii să plusezi!”, explică Laurenţiu Pandelescu.

Dacă la început a dormit la un hostel, unde plătea doar patul, acum, împreună cu nişte prieteni, a închiriat jumătate dintr-o casă.

„M-am dus în Londra ca să rămân. La pensie poate să mă întorc. Am 54 de ani, dar comparativ cu alte ţări vestice, Marea Britanie mai are un atu în plus: nu se uită la ce vârstă ai, stare civilă. El te întreabă ce ştii să faci şi dacă poţi să faci, demonstrează”, spune gălăţeanul.

Fără pasiune nu se poate

„Din ’83 până în ’94 am lucrat la construcţii feroviare, apoi am ajuns să-mi deschid propria activitate care, oarecum tot pe construcţie - construcţia de şemineuri, de coşuri de fum. Noi, constructorii, avem o problemă a noastră – punem suflet în ceea ce facem. Şi treci pe lângă lucrările tale şi spui: «Parcă e frumoasă!». Că ai pus acolo şi transpiraţie, şi nişte dureri de spate, nişte bătături în palmă, şi alea îţi aduc aminte de ce-ai făcut înainte”, mărturiseşte cu sinceritate Laurenţiu Pandelescu.

Ce înseamnă să fii liberal

"De ce am plecat din ţară? De ce am închis afacerea? Deoarece lipsa de corectitudine în a aplica normele privind protecţia incendiilor, şi acceptarea unor servicii de foarte proastă calitate m-au adus în imposibilitatea de a mai supravieţui aici. În structura mea socio-politică sunt liberal. Nu sunt penelist. Ca orice liberal respectabil, am nebunia şi puterea de a merge mai departe, de a o lua de la zero! Şi am luat-o de la zero! Că asta mi-a pus viaţa în faţă! N-am mai putut să merg pe o piaţă unde, din cauza acelor concurenţi neloiali, s-a ajuns la tragedia de la Colectiv”, spune, cu tristeţe, Laurenţiu Pandelescu.

"Nu girez aberaţii"

Laurenţiu Pandelescu ne-a relatat că, în mica vacanţă de la finele anului a fost contactat telefonic de cineva dintr-un cartier gălăţean să-i facă o curăţire şi o inspecţie la coşul de fum de la şemineu. „Mi-a spus că stă la etajul al patrulea al unui bloc! A scos coşul prin acoperiş. Nu am să girez, cu ceea ce ştiu, o enormitate! O aberaţie şi din punct de vedere constructiv şi din punct de vedere al normelor privind respectarea şi protecţia împotriva incendiilor! Şi ca aberaţia asta sunt «n» aberaţii legate de siguranţă şi protecţia împotriva incendiilor", afirmă cu tărie gălăţeanul.

Citit 6237 ori Ultima modificare Joi, 31 Martie 2016 16:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.