„Sei dei nostri? - Eşti de-al nostru?”, aşa a fost întrebat inginerul gălăţean George Dobrea de către directorul grupului Melinda, după ce a i-a atribuit firmei GEOPAV Sistemi Resinosi realizarea pardoselilor şi a celulelor frigorifere de la o nouă arie de stocare în Val di Non a Taio. Gălăţeanul i-a răspuns că nu şi i s-a urat să devină! Despre George Dobrea, absolvent al Facultăţii de Metalurgie din Galati, promoţia 2003, absolvent de masterat la Facolta di Ingegneria din Trento, şi despre firma lui de proiectare şi realizare a sistemelor răşinoase aplicate în construcţii, care asigură consultanţă externă şi asistenţă la aplicarea produselor răşinoase aţi mai putut citi în pagina de Diaspora a ziarului "Viaţa liberă". Firma este actor principal la nivelul provinciei, are drept clienţi primăriile regionale, Provincia Autonoma de Trento, Azienda Sanitaria del Trentino, Grupul Melinda, Marlene, Casearia Monti Trentini, Grana Padano, Pasta Felicetti, Trento Frutta, Curia di Trento (patriarhia). Merită să aflaţi de ce gălăţeanul a preferat să-şi construiască o afacere de succes în Italia şi nu în România.
"Merele încă nu sunt coapte"
Întrebat de ce nu şi-a deschis măcar o reprezentanţă în România, gălăţeanul ne-a mărturisit: „Ceea ce se întâmplă azi în România îmi confirmă o zicală din Val di Non, patria merelor Melinda: «le mele non sono ancora mature - merele încă nu sunt coapte!». Şi aici mă refer la faptul ca România are multă stradă de făcut la nivel de integrare comunitară, la nivel legislativ, şi mai ales.... la nivel social şi de mentalitate!”.
În opinia inginerului George Dobrea, afacerile în România de astăzi au ca unic scop profitul cu orice cost: „Nimeni nu se gândeşte la stabilitate, toţi vor totul, repede, şi... fără prea mult efort! E ca şi cum s-ar trece de la grădiniţă la facultate şi cu lauri pe deasupra! Şi asta e consecinţa lipsei de criterii, de informare, de stabilitate, de cadru legislativ coerent: atâta timp cât unul poate fi funcţionar public la finanţe, şi expert contabil la firme private, lichidator şi eventual evaluator spune multe despre nivelul conflictelor de interese manifestate în cadrul societăţii româneşti actuale, profund coruptă până la limfă... Şi e trist, foarte trist!”, ne-a mărturisit gălăţeanul.
"Faptul că mari firme de construcţii din Italia, care au crezut în posibilitatea de a investi în România - şi eu colaborez cu Pizzarotti & C Spa şi Collini Lavori Spa - astăzi pleacă oriunde sau se întorc în Italia e consecinţa acestor dinamici! Din păcate, România a fost interpretată de către investitorii străini (cu complicitatea politicilor de dezvoltare ale guvernelor de după Revoluţie) ca o piaţă de desfacere, deci se vor comporta pe măsură: vor aspira bani atâţia cât vor fi, după care... se vor muta în altă parte!”, afirmă omul de afaceri.
Român în Italia
Am fost curioşi cum a fost privit şi tratat ca român în Italia. „În Italia, şi cred că peste tot în lumea asta, ai două alternative: ori eşti serios, îţi faci treaba bine, şi în consecinţă te integrezi... ori devii - aşa cum mulţi au făcut-o - arogant, nu respecţi regulile, şi eşti înlăturat. Când mergi în casa cuiva, ţine de educaţie să respecţi patronul casei şi regulile sale. Cam aşa stă şi cu integrarea. După, e un lung proces de afinare, de perfecţionare, şi diferă de la individ la individ. În primul rând trebuie să-ţi placă societatea în care trăieşti şi să dai exemplu de bună purtare şi contribuţie la dezvoltarea acesteia. Dacă astăzi avem peste un milion de romani în Italia, şi s-au integrat în toate ţesuturile sociale, devenind prima minoritate, e consecinţa integrării naturale a acestora. Italia e o ţară tolerantă, în care dacă îţi faci treaba bine, nu sunt absolut probleme de integrare şi eu pot confirma asta.
Evident mai sunt multe de făcut, iar pădure fără uscături nu există, şi mă refer atât la români, cât şi la italieni. Nu toţi tolerează integrarea românilor, fapt agravat şi de comportamentul pe care conaţionalii noştri l-au avut dea lungul timpului şi de criza economică care a modificat stilul de viaţă al multora. Dar cum spuneam, e un proces lung, foarte lung, şi cei ce se vor integra bine, cu siguranţă, cum deja sunt, vor fi parte integrantă a unei societăţi multiculturale. Cine nu are un rost va pleca şi criza a făcut o mare curăţenie în materie”, spune gălăţeanul.
„La nivel personal, integrarea mea o găsesc totală... mulţi nici nu pot crede că nu sunt de-al lor... şi încerc, pe cât posibil, să nu îmi pierd identitatea, şi să iau din societatea gazdă tot ceea ce contribuie la creşterea mea personală, şi să dau acestei societăţi muncă de calitate şi comportament civilizat. Apoi, pe mine, de Italia mă leagă practic ceea ce sunt astăzi... şi e ceea ce visam pe băncile şcolii în România: voiam să văd cum au făcut alţii de au ajuns atât de sus! Şi astăzi, în sfârşit, încep să înţeleg, şi sper că nu peste mult timp, "merele să devină mature"!”, ne-a mărturisit inginerul George Dobrea.
Legat de Galaţi şi de Scânteieşti
"De Galaţi mă leagă multe, în special de Scânteieşti, acolo unde e familia mea şi asta e tot ce contează pentru mine. Acolo m-am născut şi acolo vreau să-mi continui cariera. Toate experienţele profesionale realizate îmi doresc, într-o zi, să le fructific la Galaţi sau, cel puţin, în România. E nevoie astăzi de criteriu şi cred că fiecare dintre noi, mai ales cei plecaţi, odată ce se întorc în România, pot contribui cumva la saltul de calitate al unei societăţi atât de marcate de incultură şi manelisme de orice fel. Poate mulţi nu îşi dau seama, dar ceea ce au câştigat, în afara graniţelor, nu sunt banii sau succesul, ci experienţele şi mai ales bagajul cultural. Dacă s-ar aplica măcar o fărâmă din asta, pentru că mulţi s-au întors acasă, cu siguranţă lucrurile se vor schimba, treptat, înspre bine. Şi uitaţi-vă la Polonia, chiar nu vă spune nimic?", se întreabă retoric gălăţeanul.
Cum şi unde se vede peste 20 de ani
La întrebarea noastră cu privire la viitor, inginerul gălăţean George Dobrea a răspuns fără tăgadă: "Mă văd în România, cu speranţa să pot transfera mare parte din experienţa acumulată de-a lungul timpului acolo unde viaţa mi-a dat posibilitatea să ajung. Sper să fiu sănătos, că ideile nu-mi lipsesc. Restul? Mai mult decât destinul meu, nu are ce să mi se întâmple!".
