Da, păpuşa de cârpă adoarme! şi cred că şi visează! de ce să nu viseze? poate spune cineva că păpuşile zvârlite la gunoi nu au dreptul la vis? că păpuşa aceasta-i moartă şi, prin urmare, nu are cum să doarmă?...Sigur că da, poate să spună orice imbecil că păpuşa nu-i vie, că numai el, imbecilul, nu-i mort!..(cum să nu fie vie?...i-aş zice acestui bigot care, iată, intră în biserică să se închine de vecernie...care, iată, ieri, în jurul prânzului, stă şi se smiorcăie artificial lângă o moartă, în biserică, şi ascultă "încă ne mai rugăm pentru sufletul adormitei tale..."...bigotul care, iată, mâine, iese din biserică şi-şi suflă năsucul pe trotuar, în loc să folosească un şerveţel şi să-l arunce în tomberoane, la câţiva paşi mai încolo, nu pe stradă, la întâmplare şi cu tot dispreţul din dotare?!)...Sigur că da, numai el, imbecilul, nu-i mort! da, imbecilul nu moare niciodată! el rezistă! el trebuie să reziste! trebuie să reziste pentru a demonstra, prin prezenţa sa, cât de sadic şi tâmpit a fost şi este Demiurgul ce Rău...(vorba lui Emil Cioran)...cât de răbdător şi docil este Pământul cu foarte mulţimea acestor "monade" agresive prin limbaj, comportament, apucături, vestimentaţie, gesturi, părinţi, design...prin tot şi prin toate, adică!...Sigur că da, numai el, acest bigot cu aisberguri şi bombardiere în sânge, acest zgomotor şi mâncător de achene, acest vajnic scuipător în ochii lumii civilizate...(câtă mai este şi mai respiră şi mai funcţionează în asemenea condiţii)...numai el nu-i mort!...în rest, cu toată viziunea şi cu toată televiziunea lui, acest "educat" prin găuri de lux şi prin vizuini de cicisbei troglodiţi, consideră că jurul său nu-i viu...că nu are cum să nu fie moartă o chioară păpuşă de cârpă!...Sigur că da...iată, se întoarce femeia care seamănă cu mama! se uită la mine şi trece încolo, înspre Răsărit, înspre răsărirea Lunii! câinii lasă somnul păpuşii în seama ochilor mei şi pleacă şi ei, privind peste umăr, din când în când, să fie convinşi că are cine să-i aştepte mereu "acasă!"...Şi se întorc, şi iar se duc, şi iar se întorc!...şi, iată, începe să se facă mâine! iată, deja-i mâine!...iată, câinele mare ia păpuşa de cârpă! iată, câinele mic ia ochiul albastru al păpuşii de cârpă! iată, ultimul câine nu ia nimic, nici măcar adio!...şi, iată, tustrei traversează pe trecerea de "oameni"...şi dispar spre Cimitirul "Sfântul Lazăr", încet, ca într-un ritual funebru, printre blocurile huruind de manele şi "vii"!...Iată, din urmă, începe să se facă ieri! iată, deja-i ieri, din ce în ce mai ieri!...Nimic în plus!
Trei câini, o păpuşă de cârpă şi un imbecil Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
