Sigur că da... plita dregătorului Ion Emil Batog e încărcată cu bucate, dar şi cu memorii! Şi ne întrebăm, cum poetul Francois Villon, pe bună dreptate, în urmă cu peste cinci sute cincizeci de ani: „unde sunt zăpezile de altădată?”... Fiindcă, îl auzim pe convivul Ion Mutelcă, „asta nu-i iarnă, domnilor contemporani! nu! asta-i farsă!”... şi-l auzim şi pe comeseanul Vasile Cherpedin: „iarna asta încape-ntr-un frigider!”... şi pe dregător: „ehei, fraţilor! asta-i alintătură, jucărie, glumă, nu vreme de iarnă!”... hop şi Marcel Costache: „ai spus şi ai şi scris foarte bine, hodorogule de la Tirighina, în ziarul de ieri! iarna sta-i aiurea, cu zăpadă exact cât pui într-un buzunar! oare cine-i vinovat pentru asta? oare cum se numeşte Mârlanul atins în ziar, responsabil de starea meteorologică şi nu numai? poţi să ne zici şi nouă?” - grongăneşte ciracul tuns zero, uitându-se spre mine, dar şi spre plita cu de toate, şi spre memoria cu de toate... spre timpul când vremea era literă de lege, şi când respectul era literă de lege... când şcoala era literă de lege, când Legea era Literă de Lege!... Nu?... ”Sigur că da!” - parcă-i aud pe toţi... Şi fiecare se uită la fiecare! Pentru că fiecare-i vinovat de absenţa iernii autentice, de multe Absenţe prezente-n contemporaneitate, acum şi aici, în Ţara Nimănui! Şi, atunci, cum să-ţi mai stea gândul şi sufletul la vibraţii, când cântă ţuţuveiul pe clopotniţă în zi de unu Făurar, zi aniversară de Ion Luca Caragiale? Chiar le amintesc (prietenilor adunaţi în jurul Plitei şi al Memoriei) despre Geniul din Haimanale! Şi chiar le spun cât de mult absentează şi cât de mult al trebui să fie prezent cel care i-a pus la Colţul Istoriei pe alde Mangafache, pe alde Farfuridi, pe nişte Caţavencu, pe nişte Pristanda, pe nişte Dandanache... pe toţi coconii şi pe toate cocoanele care umpleau şi umple anapoda Casa Poporului Vostru! Nu?
Iată, din mahala se aude un radio/receptor care anunţă plus douăzeci de grade în Februarie! Toţi se crucesc! Toţi propun să întocmim o petiţiune şi s-o dăm spre „aprobare pozitivă”... şi să-i dăm afară pe „alde” şi pe „nişte”... şi să se întâmple Lustraţie, nu lustruire... Curăţenie-n toate, nu numai în Biserică... da? Purificare atomică, moleculară, fizică, sufletească, instituţională, educaţională, familială, sus şi jos, la stânga şi la dreapta... nu? Să fie toate Normale, adică şi Iarna, da?...
Fiecare se uită la fiecare! Fiecare-şi ia ce vrea de pe plită şi începe să mănânce şi să soarbă frumos! Nea Batog soarbe ceai de coada-şoricelului! Nea Balaban mănâncă o coadă de plătică! Nea Costache ronţăie un fir de traista-ciobanului! Mutelcă roade o juma de cartof! Cherpedin se delectează c-o ciupercă! Fiindcă nu prea „înghit” legume, eu mă tratez cu-n pătrăţel de rahat „Mirela”, cumpărat de la magazinul lui nea Cristea, acesta fiind încă unul dintre marii profesionişti ai vibraţiilor fizice şi sufleteşti!... Stai să vezi!
