Memoria plitei şi plita memoriei noastre (VIII)

Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Pe rând şi cu atenţie de artilerist privind prin alidadă, fiecare sfătuit şi sfătuitor al Plitei celei de Taină scrutează văzduhul/nimbul convivului/ciracului său! Şi (după magnifica metaforă din „Cântec naiv”, pentru care îi mulţumesc poetului Emil Brumaru şi-l declar, în glas şi-n timbru cu mulţi alţi iubitori de semantică, printre cei din prima linie a Poeziei Erotice Universale) este cazul/curiozitatea să constatăm cu/tremurarea fizică şi sufletească transmisă de pisicile celebrului poet ieşean/moldovean, dar şi vâjâitul re/produs de motanul albastru! Blajinul Mutelcă abia-şi poate ţine sub control înfiorările, raza de acţiune a cestora fiind compatibilă cu cicoarea din ceaşcă, adică exact cu învăluirea aceea foarte bine de/scrisă de poeta Zorica Laţcu, fostă deţinută politic (maica Teodosia, decedată în 8 August 1990, la Mănăstirea Vladimireşti, lângă Tecuci): „Daphnis, odată, din fluier, zicea ameţeala cea dulce,/ care-i cuprinde pe miri/ când se duc în iatac să se culce”! Ilustrul Cherpedin, care tocmai ronţăie o frunză de ţelină, îşi numără foşnetele cu-n abac din vremea colectivizării, le aşează/organizează pe lungimi, le structurează după frecvenţă şi amplitudine, le notează/trece într-un Catastif al Memoriei cu cifre şi litere, folosind un creion „chimic” (sigur ştiţi şi dumneavoastră la ce mă refer) şi pare satisfăcut de rezultat! Mucalitul Balaban se delectează cu-n crăpcean sur/prins în Apa Sâmbetei şi-şi dă „aere” cu nimbul său ieşit din comun, ca să zic aşa! Cred că fosforul bietului peşte-i responsabilul istei aure fără precedent în Istoria Plitei şi-n Plita Istoriei noastre! Şi zice că i-a plăcut, oricum, parabola cu pisicile şi motanul, şi că abia aşteaptă să-l citească pe tot Poetul din care a citat nea Vasile, şi care rosteşte frumos, încet şi uluitor un „Cântec” devastator prin simplitate: „fecioarele se încurcau în gene/ motanii se frecau de damigene/ şi ne era la toţi atât de lene”! Pletosul Costache îşi dă-ntr-o parte nişte zulufi imaginari, înşfacă una bucată pălăria-şarpelui de pe Plita Memoriei, mănâncă elegant... şi-şi îmbogăţeşte susurul fizic şi sufletesc imediat, amintindu-şi Zisa Divină, după cum se poate observa în Evanghelia după Matei: „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii!”... Despre vibraţiunile lui nea Ion Emil Batog, ce să comentez? Mai ales că dânsul soarbe ambrozie şi nectar din Ulciorul lui Omar Khayyam... şi chiar spune: „ca mâine-om putrezi-n morminte/ uitaţi nepomeniţi de nimeni/ ca mâine vor veni olarii/ să fure lut din ţintirime/ şi trupul tău care mi-i astăzi/ cel mai iubit dintre limanuri/ va fi un biet ulcior din care/ vor bea drumeţii pe la hanuri!”... Nu?... Sigur că da!... Stai aşa!

Citit 582 ori Ultima modificare Duminică, 07 Februarie 2016 14:38

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.