Plita Memoriei! Memoria Plitei! Câtă asemănare! Câtă potrivire! Şi cât adevăr! Iată! Chiar acum! Chiar aici! Se aude! Ascultăm!
„Aşa de vis era...şi foarte lungă/ femeia dispărută înainte/ de-a fi văzut-o şi de-a fi ştiut.../ ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!...
Mai cară cai pe calcar indienii/ – (lozinci vopsite în culori de pace) – / săgeţile muiate-n mirodenii/ se ofilesc în tolbele sărace!...
Zadarnic fiart-a fost în mirodenii/ şi pusă după suflet, după cvintă/ săgeata mea nemernică şi veche/ până la vis, şi verde pân-la ţintă!...
Am tras o dată...(dar numai o dată!).../ tocmai plecase mult mai înainte/ de-a şti de dor pe steaua mea să stea.../ ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!...
Pe calcar caii cară amazoane/ (aşa de vis mai sunt şi foarte lungi)/ mor cvintele cuprinse de octave,/ dar ele vin de-Acum până Atunci!...
Mai trag o dată...sigur...şi aştept/ să se întâmple sau ceva să cadă...! Merg înapoi şi-nvăţ şi-ascult şi văd/ cum mă străpunge propria-mi săgeată!”...Sigur că da!...
Plita Memoriei! Memoria Plitei! Câtă asemănare! Câtă potrivire! Şi cât adevăr! Iată! Chiar acum! Chiar aici! Se aude! Ascultăm!
„Mă învârteam, aşa, la bara fixă,/ ca un nebun în jurul minţii sale...!/ Din cauza vitezei bâzâiam:/ şcolar-motor sărit din balamale!...
Nu te mai văd – striga învăţătorul,/ care părea că stă cu capu-n jos/ – poţi să te-aprinzi, poate să-ţi scape mâna,/ poţi să ajungi la cer...foarte frumos!...
Nici gând să îl ascult...venea şi mama/ să mă oprească...şi părea că zice:/ lasă-l în pace, Domnule de sport,/ s-a vrut poet, dar l-am născut elice!...
Şi mă priveau cu toţii, în tăcere.../ şi cred că aşteptau să-ncep să latru/...Domnul de sport nu-şi nimerea stiloul.../ să-mi pună la Mişcare minus patru!...
Fereastra şcolii se ducea departe:/ umbră de Vis în rochie subţire/...!...Plângea estetic şi bătea din palme/ (doar pentru mine) Domnul de Citire!...
Şi nu mai sunt...Ei au rămas Acolo,/ cu ochii pironiţi pe Curcubeu...!.../ Ca un nebun în jurul minţii sale,/ eu, de Atuncea, mă rotesc Mereu!”...Sigur că da!...
În jurul Plitei! În jurul Memoriei! Acolo şi Aici! Deopotrivă! Negreşit! Toţi au batiste! Şi Balaban, şi Cherpedin, şi Costache, şi Maria, şi Luca, şi Cremene...! Şi toţi vibrează într-un Acord Universal, toţi pătrund – prin Lacrimă – Lumina! Nimeni nu spune că nu vrea să nu-şi Aducă aminte despre Totdeauna! În ochii fiecăruia (se) naşte (Continuu) Scânteia fără de care nu se poate nici Memoria Plitei şi nici Plita Memoriei noastre!...Nu?...Sigur că da!
