Scrisoare deschisă către doamna Rod

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Dumnealor, destinsele şi distinsele doamne din numerele trecute ale ziarului cu Divina Tragedia aşezată în colţul din dreapta, jos, pe ultima pagină, cum te uiţi şi citeşti frumos şi perpendicular, m-au avertizat că-s supărate leoarcă/fleaşcă pe condeiul meu! Fiindcă, precizează madamele, s-au simţit jignite-n evaziunea lor sentimentală, şi-n amorul lor paroxistic, şi-n sistemul lor periodic de conexiune la inefabil, şi-n adânca lor deschidere spre comprehensiune şi discernământ, şi-n superioara lor aspiraţiune şi visare de a struni Morfologia şi Sintaxa Iubirii şi a Gramaticii, dar şi de a fi stăpâne pe Semantică... taman când le-am ascultat pe toate şi le-am şi îndreptat îndoiala că sunt în stare să scriu despre Divinitate, dar şi despre Popă, în Săptămâna Mare! Iată, frumoasă şi stimată doamnă Rod, cum arată şi cum sună un „Careu de popi”, adică pre/textul straşnicei lor smiorcăieli: „Am văzut un popă negru însoţit de-un popă verde/ însoţit de-un popă roşu însoţit de-un popă gri.../ se uitau cum trece Apa, cum nimic nu se pierde,/ cât de mică e distanţa dintre-a fi şi a nu fi!// Mângâiau nişte icoane aurite şi-argintate,/ nişte cruci cu pietre scumpe, nişte busuioc uscat.../ trimiteau încet, spre ceruri, substantive delicate/ despre măreţia Apei într-un timp automat!// Stare bună de agheasmă: vorbe tâmpe despre vreme,/ of(of)of(uri), ştiri de treflă, invective şi măscări.../ domnul Noe trage Arca printre mofturi şi blesteme.../ nimenea nu dă răspunsuri, pune numai întrebări!// Cine ştie să răspundă? cine ştie să priceapă/ cât de mică e distanţa dintre-a fi şi a nu fi?.../ Nici un negru, nici un roşu, nici un verde, nici un gri.../ dacă Dumnezeu se-ncruntă şi ne lasă fără Apă!//... Nu? Spune şi tu, simpatică doamnă Rod, nu-i aşa că „fetele” şi-au tocit aiurea biţii şi şi-au înmulţit zadarnic ridurile întinselor lor suprafeţe? Auzi, tu, Rod? Cică am „discreditat forţele aeriene celeste”, că am „târâit biserica-n mocirla sintagmelor laice”, că am semnat nu ştiu ce pact cu nu ştiu ce mahăr luciferico-spiritual... că, că, că...!... Se observă de la o poştă sau de la mai multe poşte cum (s)-au evoluat şi ce au câştigat dânsele la bara elastică a Semioticii! Eu n-am făcut „mişto” de nici un Popă! Eu nu mă scarpin în biserică şi nu sforăi în strană cum stimabilii lor masculi marcaţi de sindromul Tourette şi de toleranţă păguboasă! Tu ce zici, dragă Rod? Nu-i aşa că nici Agheasma nu-i bună, dacă Apa-i rea? Poţi s-o cânţi şi s-o sfinţeşti cât a-i sfinţi-o, că-i tot acră, dacă apa-i tratată cu greaţă! Tot mai sănătoasă-i apa din urmă de vacă porumbacă sau din amprentă de zimbru, decât dintr-un bazin în care „iepurarea” se face după reţete rămase de pe vremea când Fluviul nu admitea nici un rahat! Da?... Te aştept la fântâna cu gura în jos, Rod! Să vezi ce Apă! Doamne, ce Apă, doamnă Rod!

Citit 468 ori Ultima modificare Luni, 25 Aprilie 2016 17:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.