O soprană şi un peripatetic psalm prozodic pentru pomul primului păcat

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Demult...(cam pe vremea şi cam pe timpul când şcoala era şcoală, părinţii erau părinţi, munca era muncă, respectul era respect, candoarea era candoare, aurul era aur şi tinicheaua era tinichea...şi când nu se făcea nici o abatere de la toate acestea...şi când funcţiona ruşinea şi stâlpul mârşăviei...şi când nimeni nu călca pe zăbranicul omului sărac, dar nici în bătătura omului înstărit)...în celebra şi în mica haltă Docăneasa...(astăzi, o ruină a devenirii capitaliste şi a nesimţirii tip modern şi, bineînţeles, păgubos)...stătea şi funcţiona o fântână. O fântână cum rar se mai întâlnesc în Spaţiul Mioritic Moldav alcătuit din Valea Lungă, Valea Zimbrului, Dealul Cutei, Dealul Ciorii, Lungeşti, Bălăbăneşti, Rădeşti...şi alte şi alte Dealuri şi Văi sfinţite şi netezite şi frământate de Dumnezeii cu pestelcă şi cu opinci...(năpădite, acum, de toate bălăriile şi de puturoşenia şi de nepăsarea Venitului Minim Garantat)...o fântână aproape adâncă, aproape înaltă, aproape de Setea tuturor trecătorilor plecători sau sositori în acest punct de cale ferată. Zilele trecute, în mod special, am trecut prin halta despre care facem vorbire-n acest în/scris...şi am îndrăznit să mă uit în fântână...şi am văzut toate chipurile şi toate gândurile celor care au băut odinioară din apa-i vie, acum stătută şi puţină şi strigătoare la cer. Iată unul dintre chipuri şi unul dintre gândurile cestui chip: „Staţi mai încoace, scoateţi lacrimi...vine trenul/ tocmai de-atunci, zvârliţi cu flori în calea lui,/ vine cu ea: Soprană lungă, fără moarte,/ miră Moldavă, cu irisuri amărui!// Stârniţi vioare, păsări-calde, păsări-lire,/ stârniţi Cuvinte care-atât au aşteptat,/ porniţi săruturi...spuneţi: Doamne, cum coboară/ încet, mereu, din Viitorul celălalt!// Aduceţi pâine, sare, vin, aduceţi Mire,/ şi curcubeu mai drept, şi curcubeu mai strâmb.../ şi-n ceastă Clipă...(sacrosanctă!)...a Nuntirii/ să-nceapă toată Filarmonica de Câmp!// Veniţi încoace, scoateţi lacrimi...pleacă trenul/ cu tot cu Nuntă, în Trecutul celălalt.../ zvârliţi cu flori în urma ei, tocmai Acolo,/ unde dă-n Taină Pomul Primului Păcat!”//...(Publicitate: „Învaţă să mori în tine însuţi/ pentru a nu-ţi fi teamă de moartea/ pe care altul ţi-a destinat-o!” – Ionaid Roamnescu)...Sigur că da! Nu?

Citit 451 ori Ultima modificare Miercuri, 30 Noiembrie 2016 15:15

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.