Şi, cum se procedează înainte de orice execuţie, fie aceasta şi sinucigaşă, execut nouă semne de cruce, toate însoţite de Tatăl Nostru murmurat! Desigur, stau pe genunchi în faţa icoanei Sfântului Gheorghe, purtătorul de biruinţă! Apoi, după această metanie, cu suflet curat ca lacrima Balaurului ucis de Sfânt, cu inimă în dinţi şi cu gând că sunt în stare să mă ţin de cuvântul dat prin rămăşag, părăsesc naosul, ies din biserică şi mă uit la cucul din zarzăr! Zarzăru-i mare şi nalt cam cât clopotniţa! Cucu-i mic, dar deştept! Mă priveşte pe sub sprâncene şi zice cu! cu! de şapte ori, adică mă anunţă că-i ora 7, oră numai bună pentru îndeplinirea intenţiilor mele foarte serioase! Apuc zdravăn sârma legată de clopot şi-l bat de nouă ori, în dungă! Cică nu-i bine şi nu-i frumos să mă atârn decât petrecut prin vaierele bronzului martor al atâtor şi atâtor evenimente fără de care nu se poate trăi! Cucul nu fuge! Se bălăngăneşte-n zarzărul crud, ca şi cum aprobă pozitiv respectul meu faţă de prinsoarea pierdută! Convins că nu mi-a scăpat nimic din procedură, ciocănesc la poarta lui Ion Emil Batog, marele câştigător al pariului şi epitrop fără egal în ecuaţia Vieţii şi a Morţii, prieten calculat şi săritor la orice necaz! Bat pentru ca să-mi deschidă şi să-mi dea dezlegare la juvăţ, adicătelea să-mi aprobe executarea pedepsei auto/propuse în urmă cu treizeci de zile! Nea Emil îmi deschide şi-mi spune că nu-mi dă, că nu-i el responsabil cu dezlegările în cazuri delicate cum al meu! Nu-mi vine să cred, însă, oricum, pot sări peste refuzul său, mai ales că-i de acord să-mi „împrumute” creanga cea mai groasă şi rezistentă a salcâmului din marginea ogrăzii sale, salcâm impozant şi martor al atâtor şi atâtor evenimente fără de care nu se poate trăi, salcâm foarte important şi salvator al multor clipe grele din biografia cu umbră şi fără umbră a eforului Batog, salcâm cel puţin egal cu celebrul său frate din grădina lui Ilie Moromete! Şi, cum se cere, cică, în momente asemănătoare cu acesta, prietenul mă invită şi mă opreşte exact lângă planta exotică viguroasă şi datorită căreia pot demonstra şi eu, în sfârşit, că sunt la discreţia Cuvântului Dat! Planta se clatină... ca şi cum ar da din cap în semn dezaprobator a ritualului aproape de finalizare, aproape de izbândă! Epitropul se uită la mine şi la plantă! Eu mă uit la plantă şi la epitrop! Aşa... vro câteva clipe lungi cât Veşnicia care mă aşteaptă-n salcâm! Apoi, calm şi persuasiv, Batog îmi spune astfel!... (Stai să vezi ce-mi spune!)...
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (IV) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
