Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (XIII)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Te rog să continui, că tare frumos mai minţi! - zice Marghioala. Am să-ţi spun şi am să-ţi scriu un Psalm despre un Strigăt al Mamei! Uite-aşa! - zice Costică.

„Am văzut o fată lungă de la mine pân-la ea,/ adormită pe cărarea dintre sete şi fântână.../ şi un fel de lemne crude (s)-au aprins (în timpul meu).../ flăcări care chiar şi astăzi mă scrumesc şi mă îngână!...// Era fata cea mai mare dintre fetele din sat.../ celelalte erau scurte, mici, brunete, fără şcoală.../ fata lungă era blondă şi avea părul ca grâul/ bun de pâine pentru zimbri cu tăcere catedrală!// Nu vrea nimeni nişte flăcări... (fără preţ de cost le-aş da,/ uite-aşa, să se priceapă ce (nu)-i arderea de toate/ cele sfinte când iubirea ia gheţarii toţi din sânge,/ nu cumva să mai scufunde un Titanic de păcate!// Nimenea nu vrea să zică de ce nu se mai trezeşte/ fata asta minunată, să-i citesc o întâmplare/ despre cum (în)mărmurirea ei mă duce în ispită/ şi mă face să-mi sting focul dinspre Şeherazadare?!...// Nu mai aştepta zadarnic!... (strigă mama de pe deal).../ chiar nu vezi Deşertăciunea cum e artă pentru Artă?/ chiar n-auzi cum trece focul şi rămâi Singurătăţii/ sclav de-a pururi?... fata asta e frumoasă, dar e moartă!”//...

Şi, uite-aşa, noapte de noapte şi ziuă de ziuă, ceastă Doime singură a tot scris şi a tot îngânat şi a tot ascultat cei mai înalţi şi mai adânci Psalmi rămaşi mărturie în Catastiful Nemuririi!... Apoi, când au văzut că nu mai e mult până când funia se apropie de par, Costică şi Marghioala au vândut cele două vile somptuoase...  (una aflată pe strada Ion Caragiale, la numărul 13 A/bis, iar cealaltă aflată pe strada Mihai Eminescu, la numărul 13 bis)... au împărţit (în mod egal) toţi banii la toate Căminele pentru Bătrâni şi pentru Copii, şi-au făcut câte o Cruce Mare din Creştet până la Picioare, şi-au luat Traista Bunei Speranţe în Băţul Bunului Simţ... şi au plecat Împreună! Nici acuma, după atâţia şi atâţia ani de la Căderea Guvernului, de la Prăbuşirea Păguboasei Democraţii, nu se ştie încotro s-au dus ceşti producători/ beneficiari ai Candorii! Cică s-ar fi aciuat în capătul Părţii de Nord a Moldovei de Sud, pe Dealul Ciorii, alăturea de Curcubeul alb-negru, pe care l-au colorat straşnic în Copilărie, şi lângă celebra Fântână cu Gura în Jos, cea pe care a săpat-o Purtătorul de Biruinţă, adică Gheorghe, omul cu Ruxandra lui din Zimbru, cătunul cu toate casele la margine şi cu Schit până la Cer! Şi se zice că mai trăiesc şi Acuma, că nu s-a auzit şi nu s-a văzut să fi murit Vrodată!         

Citit 416 ori Ultima modificare Duminică, 19 Februarie 2017 16:41

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.